SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNÞELEPCIUNE
29
434. Nu-þi pierde timpul cãutând aripi atunci când poþi zbura
cu sufletul oriunde vrei.
435. Cel ce plânge dupã lumea deºertãciunii este la fel ca ºi
ea.
436. Cum ar arãta aceastã lume dacã marile iubiri nu ar lãsa
urme adânci în suflete?
437. Unde altundeva sã te ascunzi de timp decât în inima
care-þi transformã trecutul în viitor?
438. Goliciunea viselor constã numai în substanþa gândurilor.
439. Nu-þi sãpa propriul suflet cu mândrie ºi infatuare fiindcã
doar cu acesta vei rãmâne dupã ce þãrâna din tine se va
întoarce la þãrâna lumii.
440. Nu te ascunde de teamã dacã vei dori sã o învingi.
441. Iubeºte-þi teama ca sã fii fericit.
442. Ar mai fi la fel de frumos Pãmântul fãrã de nori?
443. Nu existã om neînsemnat. Fiecare are proprii sãi
strãmoºi care se reduc la acelaºi strãmoº comun.
444. Forþa unui om trebuie sã stea în primul rând în strãmoºii
sãi.
445. Iubirea strãmoºilor tãi este Lumina Divinã a sufletului
tãu.
446. Câte suflete nu au trãit mari iubiri, câte nu au trecut prin
viaþã pentru ca tu sã exiºti astãzi? Mai poþi fi un oarecare
neînsemnat?
447. Culorile curcubeului sunt mai aprinse pentru cel ce crede
în luminã.
448. ªi marii gânditori au avut gândurile lor mici.
449. Democraþia este pâinea Ierarhiei.
450. Nu te sfãtui cu viaþa fiindcã unicul ei sfat va fi
deºertãciune. Întreabã moartea dacã meritã sã trãieºti.
451. Cine îþi spune cã ºtie ce face crede-l fiindcã nu are altã
opþiune.
452. Apogeul duºmãniei se aflã la cel ascuns de sine.
453. Nimeni nu poate fi mai presus de el însuºi.
454. Nimic nu poate fi mai dureros decât tortura sufletului
rãstignit pe crucea iubirii.
455. Când privesc aceastã lume mã întreb dacã poate uita
Dumnezeu?
456. Cuvântul cel mai adevãrat este cel nerostit.
457. Pãrul frumuseþii Destinului tãu este spulberat de vântul
morþii unui Timp al norocului de a fi fost în aceastã lume
fãrã de noroc.
458. S-a rãsculat Timpul de atâta Iluzie a Vieþii încât a plouat
numai cu speranþe deºarte peste înþelepciunea ce înveºmânta
moartea.
459. Suntem o lacrimã de vis dincolo de noi înºine mereu.
460. Durerea ºi Destinul sunt cele douã dimensiuni ale acestei
lumi schimbate de Iluzia Vieþii în spaþiu ºi timp.
SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNÞELEPCIUNE
30
461. Cine ºtie câte curcubeie de Timp vor mai trece pânã am
sã întâlnesc ochii tãi de dincolo de viaþã.
462. Lasã-mã sã fiu singur cu mine însumi ºi nu-mi insulta
amãgirea cu frunza ruginitã a iubirii vieþii tale.
463. Suntem cenuºa izvorâtã din cuptorul facerii ce arde
iubirea pãrinþilor pentru noi.
464. Câte stoluri vor mai brãzda cerul vieþii mele în cãutare
de moarte prin Destin?
465. Urmele viselor sunt lacrimile trezirii.
466. Spune câte cuvinte ai hrãnit cu inima ta?
467. Te înþeleg înger al morþii cã eºti unica noastrã destinaþie
unde viaþa va rãmâne fãrã Destin.
468. Am sã te strâng în braþele viitorului meu pentru a ne
regãsi în eternitatea fãrã de trecut a morþii.
469. Am crezut în bolta înstelatã a sufletului tãu mai presus
decât în steaua mea ºi m-am pierdut de mine dar ºi de steaua
noastrã.
470. De ce numai visul poate naºte sau ucide, dãrui sau iubi?
471. Cât de clasicã este pentru fiecare dintre noi moartea
atunci când devine un tipar al destinaþiei vieþii.
472. Sã credem în Iluzia Vieþii trãindu-ne astfel viaþa. Iatã una
din formulele magice de a fi fericit.
473. Toate cuvintele vieþii tale sunt un bulgãre de zãpadã care
se rostogoleºte neîncetat spre cuptorul încins al morþii.
474. Numai ochii tãi pot fi mai adânci decât întregul Univers
la un loc.
475. Atunci când am vrut sã cuprind fumul de þigarã
spunându-þi cât de mult te iubesc nu am greºit.
476. Doar în palma ta am gãsit ºanþurile râurilor din care sã
beau apa vieþii.
477. Nimeni ºi nimic în aceastã lume nu va reuºi sã despartã
acelaºi Dumnezeu aflat în douã suflete.
478. Trandafirii sunt mai frumoºi atunci când înþeapã fiindcã
doar astfel le simþi mãreþia.
479. Uitã de lume dacã vrei sã te înþelegi pe tine însuþi.
480. Linia orizontului vieþii mele se ascunde în inima ta.
481. Am respins orice contact cu unele cuvinte rãcite pentru a
nu mã îmbolnãvi.
482. Nu-mi mai spune încotro sã mergem fiindcã cu toþii
avem acelaºi drum spre moarte.
483. Nimeni nu ºtie cu precizie de unde anume vine pentru
a-ºi rãspunde de ce merge.
484. Þi-am visat lumina stelei tale în noaptea sufletului meu
ºi de aceea am înþeles de ce anume te iubesc.
485. Chiar dacã paºii de foc ai Timpului lasã urme adânci în
sufletele noastre nu vor reuºi niciodatã sã calce în picioare
miracolul amintirii pentru care existãm.
486. Nici norii nu-ºi iartã stropii atunci când sting focul unei
iubiri.
SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNÞELEPCIUNE
31
487. Am renãscut din cenuºa propriei noastre mântuiri
asemenea unei pãsãri Phoenix.
488. Mergi mereu dincolo de mine însãmi dacã doreºti sã mã
întâlneºti.
489. Lasã pãcatul în pace fiindcã nu are nici o vinã în sinea
lui cã existã.
490. Atunci când steaua noastrã va strãluci dincolo de orice
moarte, spaþii sau timpi vei înþelege cã nu am trãit niciodatã
viaþa ci clipa.
491. Am sã mã întorc cu faþa dorului spre orizontul inimii tale
obosite de norii roºii ce se anunþã a fi norii de vânt ai
împlinirii.
492. Lasã-mi deºertãciunea vieþii sã curgã spre oceanul morþii
din mine.
493. Nu te întrista atunci când ramul care ne uneºte destinele
se rupe sub greutatea gândurilor noastre fiindcã merge spre
aceeaºi moarte spre care mergem ºi noi.
494. Nu existã înþeles greºit fiindcã ºi acela este tot un înþeles
dar cu un alt sens.
495. De ce frigul privirii tale arde orice cuvânt neîmbrãcat
îndeajuns de sufletul meu?
496. Cum reuºeºte Timpul sã cânte romanþa eternã a iubirii
când el macinã eternitatea?
497. Poartã harta înþelepciunii cu tine spre a nu naufragia
printre valuri de regrete pe þãrmul ratãrii.
498. Nu existã om cu adevãrat fericit întreaga lui viaþã ci doar
om cu adevãrat trãit de viaþã.
499. Nu lãsa gheaþa cuvintelor sã-þi inunde lacrima dorului.
500. Cu toþii avem diverse þinte pe care le dorim îndeplinite în
viaþã uitând cã ºi viaþa are þinta ei în moarte.
501. La început vei gãsi frumuseþea în tine ºi abia pe urmã în
afara ta.
502. Oricât de mult te vei înveli cu pleoapele ochilor nu vei
reuºi sã uiþi de frigul unor sentimente.
503. Cui sã-i spui de senin, de cel mai senin sens al vieþii tale
dacã nu palmelor bãtãtorite de zborul aripilor morþii spre
nicãieri.
504. Care oglindã poate fi mai plinã de viaþã decât luciul unui
lac al suferinþei plin de sudoarea acestei existenþe încât dã pe
dinafarã?
505. Nu te îngrijora de nimic fiindcã ºi acesta îþi este
predestinat prin moarte.
506. A ajuns cineva sã înþeleagã sensul acestei lumi
împotmolite în propriul ei Destin?
507. Fiecare tren îºi are calea sa precum fiecare viaþã, moartea
sa.
508. Numãrul zilelor vieþii þine de moarte.
509. Cel obosit sã se odihneascã, cel viu sã trãiascã dar cel
mort mai poate sã moarã?
SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNÞELEPCIUNE
32
510. Ce mare diferenþã este între mine ºi cel din afara mea
încât ajung deseori sã mã întreb cine sunt eu?
511. Oriunde ai merge tot ai avea de venit înapoi în afarã de
moarte.
512. De ce sunt cataclisme? Fiindcã se cutremurã pânã ºi
cuvintele Lui Dumnezeu de aceastã lume.
513. Am sã mã aºez în braþele luminii ochilor tãi pentru aþi
putea contempla aºtrii infiniþi din tine.
514. Nu atinge niciodatã moartea dacã vrei sã trãieºti.
515. Þi-aº dãrui un buchet de iubire din florile inimii mele ce
nu se vor ofili niciodatã.
516. Vrei sã afli adevãratul înþeles al menirii noastre din
aceastã lume? Priveºte singurãtatea ºi întreabã-te dacã este
bunã?
517. Nimeni nu este nimeni decât dacã nu s-a nãscut sã poatã
muri.
518. M-am plimbat pe faleza privirii tale ºi am încercat sã
înþeleg zborul pescãruºilor unor gânduri spre nemãrginire
dorind sã înþeleg de ce trãim în lumea orizonturilor
morganatice.
519. Instinctul vieþii are ca apãrãtor suprem: Moartea!
520. Navighez în deriva sorþii pe lumina ochilor tãi încercând
sã aflu farul cãlãuzitor al marii noastre iubiri în noaptea unor
sentimente albite de bruma speranþelor de a fi împreunã.
521. Cel mai bun drum este cel pe care îl iubeºti.
522. Nu fastul unei sãrbãtori este important ci menirea
sãrbãtorii de a schimba ceva în noi.
523. Fãrã sãrbãtori am fi mult mai sãraci ºi am pierde legãtura
noastrã cu sacrul din noi.
524. În clipa eternei noastre iubiri privirea ta este o
sãrbãtoare.
525. Darul este puntea spre libertatea de a fi alãturi unul de
altul.
526. Aminteºte-þi mereu de strãmoºii tãi fiindcã ei sunt cel ce
eºti tu azi.
527. Nu-þi înfrunta Destinul fiindcã te vei înfrunta pe tine
însuþi.
528. Arºiþa cuvintelor nu poate fi udatã cu ploaia tãcerii decât
prin iubire.
529. Lasã Soarele sã-þi inunde fereastra inimii ca întunericul
din tine sã se risipeascã odatã cu zorii iubirii.
530. Oare de câþi spini am avea nevoie Doamne pentru a ne
mântui?
531. Nu risipi grãuntele cuvântului fiindcã acesta poate sã
înmugureascã prevestind primãvara menirii tale în aceastã
lume.
532. Cel fãrã de pãcat nu se poate naºte în lumea pãcatului
lãsatã de Dumnezeul iubirii!
533. Nu striga dincolo de tine fiindcã oricum nu vei fi înþeles.
SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNÞELEPCIUNE
33
534. Oricât de departe vei cãlãtori sfidând spaþiile ºi timpii tot
în tine va fi cel mai departe.
535. Care petalã din floarea sufletului tãu nu va rugini în
toamna uitãrii?
536. Nu te încrede niciodatã în hainele Cuvântului fiindcã
acestea pot fi la fel de înºelãtoare precum hainele unui om.
Crede numai în sufletul Cuvântului.
537. Ce repede apune viaþa în spatele astrului de vis al morþii.
538. Viscolul sentimental al vieþii devine focul lãuntric ce-mi
arde sufletul aflat la poarta marii noastre iubiri.
539. Lasã Timpul sã vorbeascã orice fiindcã toate ale lui sunt
trecere.
540. Pe unii îi þine în viaþã doar invidia deºertãciunii ce îi
îndeamnã sã se rãzbune pe Deºertãciunea împlinitã.
541. Vai de cel care nu-ºi cunoaºte ora exactã a propriei sale
vieþi.
542. Marile vârfuri ale acestei lumi sunt Deºertãciunea ºi
Nonsensul. Care este cel mai înalt?
543. Priveºte un cadavru ºi întreabã-te unde este marea
grandoare a vieþii?
544. Diferenþa dintre omenire ºi omenie este ca ºi cea dintre
viaþã ºi moarte.
545. Semenii omenirii vieþuiesc iar ai omeniei convieþuiesc!
546. Nu existã numãr al cãrui origine sã nu înceapã cu unu
cum nu existã Dumnezeu care sã nu fie Unul Singur ºi
Întâmplãtor. Oare ar trebui sã plângem singurãtatea Lui
Dumnezeu sau a omului?
547. Ascultã cum sunã ceasul naturii sufletului tãu.
548. Ce poate fi în regatul morþii care sã poatã fi cunoscut cu
certitudine în aceastã lume?
549. Tot ce are un timp al sãu va muri.
550. ªi Timpul se naºte ca orice trecere ce merge spre moarte
odatã cu vremea sa.
551. Numai limita voinþei îþi poate spune deschis cine eºti tu
în aceastã lume a pãcatului.
552. Care sfinx nu-ºi are piatra sculptatã de vântul clipelor ºi
care om nu este erodat de Timp?
553. Cu Timpul alãturi de tine eºti sigur de moarte.
554. Numai rãsãritul îþi poate aduce apusul ºi acesta iarãºi
rãsãritul.
555. Oricât de fierbinte ar fi vara este mult mai apropiatã
toamnei decât iarna.
556. Cum de nu oboseºte aceastã lume ducând atâta
deºertãciune ºi pãcat?
557. Deja îmi este dor de clipa luminii tale sã-þi simt mirosul
de fân al amintirilor cosite de uitare.
558. Întreabã-þi singurãtatea de ce anume avem fiecare
propria noastrã lume a Destinului?
559. De ce doare dorul în lumea pãcatului?
SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNÞELEPCIUNE
34
560. Cine a greºit eu sau Dumnezeu când am ajuns în lumea
pãcatului care devine ºi lumea mea?
561. ªi cel ce nu-ºi cautã calea merge pe un drum la fel de
bun ca ºi cel ce o cautã cu cerbicie. Ambii vor ajunge la
aceeaºi moarte.
562. Depinde de moarte dacã þi-ai trãit sau nu cu adevãrat
viaþa.
563. Cât sânge va mai curge prin venele Destinului acestei
lumi a pãcatului?
564. Tot ce are Destin moare.
565. Cine are Destin nemuritor?
566. Nu poate exista Destin nemuritor fiindcã acesta trebuie
sã se împlineascã odatã ºi odatã.
567. Un Destin nemuritor este un Destin neîmplinit.
568. A se împlini un Destin în nemurire este ca ºi cum ai
accepta cã nemurirea este un deznodãmânt ºi prin urmare are
un sfârºit.
569. Vocea cea mai puternicã o are uneori tãcerea.
570. Zborul cel mai înalt este numai în tine.
571. Toate frumuseþile lumii nu valoreazã cât inima ta.
572. Oricât de frumoase ar fi marile minuni ale lumii ele nu
pot sta nici mãcar la picioarele marilor iubiri.
573. Postamentul logicii este ilogicul.
574. Cât cer Doamne, cât cer are aceastã lume plinã de
pãcate.
575. Numai penitenþa rugãciunii ne poate mântui Doamne?
576. Ce a fost înaintea lumii va fi ºi dupã ea.
577. Diferenþa dintre realitate ºi iluzie constã în Adevãrul
Absolut.
578. Adevãrul este tabla pe care se scrie Cuvântul.
579. Doar Dumnezeu îi poate spune EU fiecãruia dintre noi.
580. Ne naºtem doar pentru a cãlca în picioare lumea
pãcatului o viaþã întreagã, mergând care încotro pentru a ne
întâlni cu toþii aceeaºi moarte.
581. Te rog iubire lasã-mi Destinul în sufletul tãu.
582. Teama este aerul vieþii.
583. Cât de goi am fi dacã nu ne-am îmbrãca sufletul cu
þãrâna naºterii?
584. Oare e o simplã întâmplare faptul cã Pãmântul e rotund?
585. Durerea sufletului nu poate fi tratatã decât cu suflet.
586. Nimic nu doare mai tare decât iubirea.
587. Ai fost o speranþã a visului vieþii mele pierdutã în ceaþa
deºertãciunii acestei lumi.
588. Ce poate fi mai important decât trezirea din visul vieþii?
589. Am visat cu tine aceastã viaþã, întâlnindu-te, de aceea ai
devenit marea iubire a vieþii mele.
590. Îþi mai aminteºti când te iubeam pânã dincolo de infinit?
Atunci nu credeam cã infinitul poate fi atât de mare.
SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNÞELEPCIUNE
35
591. Îmi este dor de ochii tãi ºi de clipele frumoase aflate în
Cuvântul Lui Dumnezeu despre tine.
592. Eternitatea este o simplã fantasmã în raport cu cerul
senin din ochii tãi.
593. Este atât de mult senin în mine încât sper mereu în
furtuna unei mari iubiri.
594. Ce ne-am face noi oamenii fãrã de moarte? Dar fãrã de
iubirea care sã ne arate calea de dincolo de moarte?
595. Nu existã sãrãcie mai mare decât ignoranþa.
596. Dacã ar trebui sã aleg darul cel mai de preþ dintre spaþiu
ºi timp nu aº alege nimic, ci m-aº gândi la Cuvântul Lui
Dumnezeu care le-a gândit pe amândouã doar pentru Iluzia
Vieþii.
597. Dacã fiecare cuvânt rostit ar fi un strop, pânã unde s-ar
întinde oceanul cuvintelor ºi ce þãrmuri ale limbajului ar
spãla?
598. Doar prin tine poþi învãþa sã mor.
599. Mi-am rupt singurãtatea asemeni unei coli de hârtie
ºifonate de Destin pentru a ne întâlni undeva cândva.
600. Ce ne-a dãruit Cuvântul Lui Dumnezeu în lumea
pãcatului? Viaþa ºi Moartea.
601. Sã fi greºit Cuvântul Lui Dumnezeu atunci când a rostit
lumea pãcatului, sã fi fost Dumnezeu mai neºtiutor decât
viitoarea Satanã ce avea sã se nascã din creaþia Lui?
602. Cea mai lungã viaþã nu este aceea care dureazã mult ci
aceea care doare cel mai tare.
603. Nimic nu poate fi mai strãlucitor decât Lumina Divinã
din sufletul tãu.
604. Inima nu-þi va spune niciodatã: bate-þi Clipa, ci o va face
ea singurã.
605. Cine nu crede în apus pierde înþelesul rãsãritului.
606. Suntem o lume a gardurilor ridicate între noi dar ºi între
noi înºine faþã de noi.
607. Plãcerea este deseori un pandantiv al ororii mai mult sau
mai puþin ascunse.
608. Eºti femeia visurilor mele din visul vieþii dar nu ºtiu care
dintre aceste vise sunt reale.
609. Ascultã-þi Clipa ºi nu crede niciodatã în Timp.
610. Viaþa are nevoie de înþeles ºi de aceea nu ne va explica
niciodatã moartea.
611. Care floare poate fi mai frumoasã decât ochii tãi atunci
când îºi plâng lumina care le spalã speranþele cu împlinirea
de a fi împreunã?
612. Am sã strig pânã dincolo de mine spre a fi auzit de
necuvintele privirii tale.
613. Suntem o lume a întrebãrii: De ce?
614. Te simt alãturi de mine chiar ºi atunci când locuieºti în
florile de meri ai amintirii mele.
SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNÞELEPCIUNE
36
615. Numai stelele ºtiu de ce este atât de întunecos Universul
viselor noastre.
616. Lângã tine ºi toamna devine primãvarã, iar ruginiul
simþãmintelor se transformã în mugurii nespuºi ai iubirii.
617. Nu existã piatrã de râu care sã nu fi fost spãlatã de
acesta.
618. Cum stolurile se învelesc cu orizonturile toamnei tot aºa
moartea se acoperã cu iluziile vieþii.
619. Numele real al visului este ºtiut numai de Dumnezeu.
620. Numai inima ta poate sã ºtie cât de sângeriu este
orizontul iubirii vieþii tale.
621. Nu te plânge de viaþã ci de somnul pe care-l trãieºti
visând astfel.
622. Îmi este imposibil sã înþeleg furtuna iscatã pe oceanul
sufletului tãu care s-a despãrþit de eternul sãu senin.
623. Doar cel ce nu a înotat niciodatã într-o lacrimã nu a
înþeles ce este iubirea.
624. Oare am sã cobor vreodatã în gara unde locuieºte
înþelesul sufletului meu?
625. Deschide fereastra amintirii pentru a nu lãsa timpul sã te
treacã dincolo de tine însuþi.
626. Numai libertatea de a ºti poate sã-þi dezvãluie tristeþea de
a nu fi liber.
627. Gândul cel mai de preþ este acela care te lasã sã fi alãturi
de tine însuþi.
628. Cu ce ar mai rãmâne omul dacã i-ar dispare speranþa?
629. Filosofia este o religie unde Mesia va veni mereu la
infinit fãrã a ajunge vreodatã în gara acestei lumi.
630. Laºitatea este onoarea minciunii.
631. Forþa se supune inteligenþei doar dacã este înþeleasã.
632. Cu ce altceva poate sta omul la masa propriei sale tãceri
dacã nu cu voinþa Iluziei Vieþii sale?
633. Ce s-ar fi fãcut Cristul fãrã crucea sa?
634. A întrebat cineva în gara sorþii de ce ocoleºte atât de
mult trenul vieþii pânã sã ajungã la moarte?
635. Cel mai îngrijorãtor lucru nu este suferinþa ce deseori
pare o veºnicie ci faptul cã nu ºtim dacã toatã aceastã
suferinþã ne va fi rãsplãtitã cândva printr-un anumit sens.
636. Existã fericire care sã nu fi cunoscut durerea vreodatã?
637. Lasã-þi focul inimii sã ardã ºi sã devinã o stea eternã a
iubirii din care s-a nãscut.
638. Nu existã altã doctorie pentru suflet decât iubirea ºi
opusul ei: ura!
639. A ajuns cineva la masa eternitãþii de unde s-a întors
sãtul?
640. Nu existã limbã care sã nu macine cuvinte precum nu
existã mântuire care sã nu macine pãcate.
641. ªi-a aflat cineva capãtul propriilor sale puteri în afara
propriului suflet?
SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNÞELEPCIUNE
37
642. Omul este invincibil prin spiritul sãu.
643. Nu existã operã mai mãreaþã pentru om decât Omul.
644. Dacã Dumnezeul omului nu ar avea formã de om cu
siguranþã cã omul ar fi mai fericit fiindcã ar fi obligat sã
caute forma propriului sãu Dumnezeu uitând de Ierarhia
suferinþei prin care omul devine propriul sãu Mântuitor ºi
mântuit.
645. Suferinþa este cel mai mare învãþat al acestei lumi.
646. Scrisul este arta de a îmbãlsãma cuvintele.
647. Ce departe e Dumnezeu când eºti fericit ºi ce apropiat
când suferi.
648. Dacã pe viitor omul va schimba faþa Lui Dumnezeu
dintr-o faþã omeneascã într-o faþã a naturii cu formele sale de
relief variat atunci va mai urca o treaptã în aflarea cãii de a
redeveni ºi a se apropia de propriul sãu sine.
649. Cel ce-ºi dã silinþa sã-ºi trãiascã viaþa cu orice preþ uitã
cã ºi viaþa îºi dã silinþa sã îl trãiascã pe el.
650. Ce s-ar face cunoaºterea fãrã adevãr?
651. Adevãrul adevãrat sau fals. Ambele sunt tot adevãruri.
652. O societate mondialã fãrã discriminãri rasiale sau etnice
este un vis prea frumos pentru aºa zisa globalizare unde cei
care au reuºit sã fure, sã ucidã, sã mintã, sã mistifice
adevãrurile istoriei vor sã-ºi ia partea leului.
653. Lumea este o mare mistificare.
654. În numele democraþiei s-au comis cele mai odioase
masacre iar în numele religiei cele mai scabroase îndobitociri
umane din toate timpurile.
655. Dacã nu ar fi cunoscut termenii de democraþie ºi religie
omenirea ar fi fost cu milenii mai evoluatã decât azi.
656. Puntea dintre Dumnezeu ºi Diavol se numeºte
democraþie.
657. Cel ce-ºi numãrã anii nu-ºi va trãi niciodatã viaþa
propriei sale clipe.
658. Meritul religiei este acela de a demonstra omului
inutilitatea sa în faþa unui Dumnezeu care a greºit creând o
lume ce va cunoaºte pãcatul ºi Diavolul.
659. Oricât de mari adulatori ai Lui Dumnezeu sunt popii tot
Diavolul este cel care le dã sã mãnânce fiindcã fãrã Diavol
credincioºii nu le-ar mai da un ban.
660. Dumnezeu a fãcut omul dupã chipul ºi asemãnarea Lui
pentru ca vorbele lumii sã fie dupã chipul ºi asemãnarea ei.
661. Ce s-ar face popii fãrã un Diavol pe care sã îl combatã?
662. Lumina zilei nu ar mai fi la fel de strãlucitoare fãrã
amintirea suferinþei.
663. Oare cum ar arãta aceastã lume dacã Iluzia Vieþii ne-ar
lãsa sã mai visãm alãturi de bine ºi rãu ºi alte opusuri ale
acestora? Ar mai fi iubirea cel mai important atribut al Lui
Dumnezeu?
SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNÞELEPCIUNE
38
664. Oportunitatea de a fi noi înºine în aceastã lume înseamnã
de la sine oportunism faþã de cei care au uitat demult cine
anume sunt. Nu e un pãcat?
665. Turnul îngerilor care vegheazã Cuvântul Lui Dumnezeu
ce a creat aceastã lume se aflã doar în Adevãrul Absolut.
666. Dacã Dumnezeu ne-ar înþelege ar trebui sã ºtim de ce
anume ºtim?
667. Armonia este o mãsurã a hazardului.
668. Ascultã ºoaptele clipelor pentru a putea înþelege vocea
timpului.
669. Nimeni nu poate fi în locul tãu decât tu însuþi.
670. Crede în lacrimile cuvintelor fiindcã acestea nu ºtiu sã
mintã niciodatã ci sunt minþite de cel care le foloseºte la
minciuni.
671. Amintirea verii sentimentale dã cãldura iernii
singurãtãþii.
672. De ce trebuie sã cununãm osânda cu pãcatul acestei
lumi?
673. Adevãratul câºtigãtor de cele mai multe ori nu este
învingãtorul ci învinsul.
674. Cum ar arãta bolta sufletului nostru fãrã lumina divinã a
stelelor unor amintiri ce rãsar din întunericul singurãtãþii?
675. Întreaga lume se oglindeºte în noi chiar dacã oglinda ei
este spartã de la naºterea pãcatului originar fiindcã cioburile
nu aduc noroc.
676. Suferinþele biciuiesc clipele timpului pentru miracolul de
a fi pe lume.
677. Doar pentru Dumnezeu nu mai existã miracol!Ce sãrac
poate fi.
678. Câtã nevoie avem noi oamenii de miracol, de necunoscut
ºi de întâmplare deoarece nu avem puterea sã ne înfruntãm
lucizi Destinul.
679. Dacã accidentatul ar ºti cã mâine va muri ar mai merge
în acel loc?
680. Dacã toate nu s-ar împlini prin Destin, timpul nu ar mai
avea un trecut care sã nu poatã fi schimbat.
681. Unde-þi este cerul inimii tale dar calea paºilor iubirii ce
se vrea împlinitã pânã dincolo de moarte?
682. Stropul de vis al vieþii tale chiar dacã a ajuns sã ude
deºertul deºertãciunii acestei lumi nu l-a putut face pe acesta
roditor.
683. Experienþa este un artificiu al visului acestei vieþi ºi de
aceea trãim pânã la moarte focul de artificii al înstrãinãrii de
noi înºine.
684. Bogãþia este o mãsurã a nebuniei iar sãrãcia a
deºertãciunii de aceea nu este recomandatã nici una ºi nici
alta.
685. Poate o democraþie sã excludã ierarhia sau poate o
ierarhie sã fie democraticã?
SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNÞELEPCIUNE
39
686. Ziua este atributul suprem prin care noaptea poate sã se
justifice ºi invers.
687. Lupta dintre bine ºi rãu ar înceta imediat odatã ce binele
ar înþelege durerea rãului.
688. Stigmatul prostiei a ajuns coroanã împãrãteascã în
aceastã lume plinã de vorbe goale.
689. Doar rãul îþi poate spune dacã ai fãcut bine.
690. Educaþia este un tatuaj al minþii.
691. Libertatea omului nu vine nici din ºtiinþã ºi nici din
practicã ci numai din credinþã.
692. Religia este o cale iluzorie prin care unii oameni
încearcã sã fugã de moarte.
693. Oricât de ascuþitã ar fi gheara unei fiare tot gheara care
va avea noroc va fi cea care va sfâºia cel mai adesea prada.
694. Ce s-ar fi fãcut arta fãrã romantism?
695. În vara inimii soarele iubirii arde cel mai tare.
696. Încotro sunt cardinalele sufletului tãu ce navigheazã în
derivã pe oceanul vieþii?În moarte!
697. Oricât de mult te-ar certa Cuvântul, nicãieri nu vei reuºi
sã gãseºti mai multã înþelegere decât în sensurile lui.
698. Apropierea de Dumnezeu îi face pe unii puternici iar pe
alþii laºi, ticãloºi ºi imbecili tocmai fiindcã primesc în dar o
forþã pe care nu toþi ar fi meritat-o.
699. Originea lumilor se aflã în Cuvântul Lui Dumnezeu la
fel ca ºi originea celui mai amãrât suflet.
700. Diferenþa dintre fiarã ºi om este cã fiara sfâºie prada
pentru a-ºi satisface nevoile fiziologice iar omul îºi sfâºie
prada pentru a-ºi satisface nevoile spirituale niciodatã
îndestulãtoare.
701. Omul a ajuns în spaþiul cosmic fiindcã a reuºit sã
întreacã fiara în torturã ºi cruzime.
702. Judecata cea mai dreaptã este aceea care nu include
dreptul nimãnui.
703. Ne considerãm în mod eronat stãpânii acestei lumi
crezând cã dacã stãpânim anumite vanitãþi ºi ierarhii sociale
stãpânim ºi lumea.
704. Ce altceva rãmâne din noi decât Cuvântul Lui Dumnezeu
pe care l-am trãit vrând nevrând o viaþã?
705. Vor mai exista stele în urma Iluziei Vieþii?
706. Imaginea poate înlocui multe cuvinte dar imaginea
Cuvântului nu-L poate înlocui niciodatã pe Dumnezeu.
707. Câte zile mai am de dus Iluzia Vieþii în spatele
sentimentelor mele din aceastã lume?
708. Doar cel nãpãstuit cunoaºte sensul forþei divine ºi iarãºi
mã întreb de ce?
709. Nu suntem nici unii mai fericiþi decât ceilalþi ºi de aceea
a fost nevoie de ierarhizarea socialã care sã ne dea titulatura
de mai puþin fericiþi, mai fericiþi, prea fericiþi ºi alte liste de
fericiri mai mult sau mai puþin amare.
SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNÞELEPCIUNE
40
710. Oare ce s-ar fi fãcut moartea fãrã viaþa noastrã?
711. Nu existã pod al vieþii care sã nu uneascã douã maluri
ale morþii precum nu existã mal al morþii nedespãrþit de apa
vieþii.
712. Suntem atât de strãini de noi încât considerãm Iluzia
Vieþii drept propria noastrã viaþã fãrã sã ºtim cine suntem de
fapt, de unde anume venim ºi ce anume este cu adevãrat
moartea care ne aºteaptã pe fiecare.
713. Cum ar arãta lumea cunoaºterii noastre fãrã numere? Cu
siguranþã nu ar mai putea fi bogatã ºi prosperã pentru cei
aleºi sau blestemaþi de soartã.
714. Cel ce stãpâneºte Iluzia Vieþii stãpâneºte lumea.De aceea
este nevoie de cât mai mult spectacol în care sã evolueze
numeroºi magicieni ai moralei ºi bunãstãrii iluzorii.
715. Chiar dacã pe Terra va fi în viitor o singurã naþiune cu
actuala Iluzie a Vieþii, acea naþiune va fi cea mai nefericitã
din întreaga istorie fiindcã nu va mai cunoaºte o altã naþiune
unde sã poatã evada cerând azil politic.
716. Dacã ar dispare Iluzia Vieþii ar dispãrea cu ea atât
moartea cât ºi viaþa, nefericirea cât ºi fericirea, fiind înlocuite
de alte fenomene care ar putea fi sau nu asemãnãtoare.
717. Iscusinþa este arta de a ºti cum sã-þi aranjezi perna pe
care sã-þi doarmã cât mai nestingherit trecutul.
718. Suntem în zorii unei lumi care nu cunoaºte noaptea din
care tocmai am sosit.
719. Rãzvrãtirea este a doua naturã a vieþii dupã iluzie prin
care viaþa încearcã sã-ºi þinã în frâu Destinul.
720. Experienþa ne aratã calea iluziei.
721. Adâncimea unei priviri nu se mãsoarã în kilometri ci în
profunzime.
722. Aceeaºi toamnã vine atât peste cele mai semeþe fire de
iarbã cât ºi peste cele mai pricãjite.
723. Instinctul fiarei se supune subzistenþei iar al omului
înþelepciunii de a-ºi asigura subzistenþa. Sã fie înþelepciunea
mai maleficã decât fiara?
724. Toate florile din lume nu valoreazã mai mult decât o
toamnã care le ucide.
725. Fãrã de sfinþi am fi mult mai singuri iar fãrã de noi am fi
mai sinceri.
726. Adevãrul nu poate fi tras la ruleta norocului ºi nici a
deºertãciunii fiindcã acesta le împarte pe amândouã.
727. Ce altceva rãmâne din noi decât un adevãr pe care nu lam
înþeles niciodatã?
728. Ce ne-am face fãrã surâsul îngerului iubirii din sufletele
noastre?
729. Ce altceva poate fi aceastã lume decât un înþelept care
ºi-a pierdut judecata judecând libertatea mereu
neîndestulãtoare a spiritului?
SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNÞELEPCIUNE
41
730. Nu ai fi niciodatã singur dacã Dumnezeul din tine te-ar
înþelege.
731. Fãrã credinþã întreaga înþelepciune ar fi o umbrã a unor
gânduri.
732. Este atât de mare frumuseþea pierdutã din noi încât oricât
de multã frumuseþe ne-ar dãrui Pãmântul tot nu vom fi
mulþumiþi de ea ºi va trebui sã inventãm pãcate originare sau
alte lucruri asemãnãtoare pentru a ne putea regãsi astfel în
Iluzia Vieþii pe care o trãim.
733. Nimeni nu poate afla adevãrul pentru care am inventat
minciuna.
734. Scopul a devenit o þintã abia când viaþa a devenit o luptã.
735. Cel care rãmâne alãturi de Dumnezeu vrea sã se apropie
de propriul sãu sine.
736. Nu sfida lumina divinã a aºtrilor fie ei ºi din negura
uitãrii fiindcã nici tu nu poþi strãluci altfel în faþa Cuvântului
Lui Dumnezeu.
737. Nu amâna ziua de azi cu o alta fiindcã nici moartea nu-ºi
amânã ziua ºi ceasul hãrãzite þie.
738. Cel ce rãstãlmãceºte Cuvântul Lui Dumnezeu este cel
care are mereu ceva de obiectat asupra mersului acestei lumi.
739. Nu spune niciodatã cât de grea þi se pare Golgota vieþii
tale fiindcã nimeni altcineva nu o poate urca în locul tãu
pentru a ºti aceasta.
740. Ce altceva poate sã fie înþelepciunea decât un dialog
purtat cu Dumnezeul Luminii Divine din tine?
741. Încotro alergi suflete ce-þi ai propriul tãu ceas în moartea
pe care nu o vei putea întrece niciodatã?
742. Viaþa este un buchet de gânduri dãruite unei priviri ale
acestei lumi.
743. Viaþa este un adevãr care ne ajutã sã citim ora exactã pe
cadranul ceasului morþii.
744. Poºtaºul fericirii este nimeni altul decât Timpul oricât de
multe riduri þi-ar aduce cu anii sãi rebeli.
745. Sunt mai îngândurat acum când vreau sa scap de gânduri
decât atunci când le doream.
746. Existenþa este un praf în ochii eternitãþii.
747. Doar lacrimile nu pot avea lacrimile lor atunci când
plâng.
748. Te rog spune-mi încotro se îndreaptã fericirea fiindcã
dacã merge în altã parte decât spre moarte aº vrea sã o
urmãresc.
749. Fãrã frumuseþea privirii tale Lumina Divinã devine un
tãciune stins la marginea unor cuvinte uitate pânã ºi de
creatorul lor.
750. Nu existã surâs care sã nu fi râs vreodatã înainte.
751. Grija de noi înºine trebuie sã înceapã cu caracterul.
752. Lupii cei mai flãmânzi sunt cei încercuiþi.
SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNÞELEPCIUNE
42
753. Ai grijã de deºertãciunea vieþii fiindcã nu ºtii ce fel de
deºertãciune vei gãsi dincolo de ea.
754. Vechimea se mãsoarã în sentimente.
755. Aura cea mai de preþ a dorului este amintirea.
756. Nu te încrede niciodatã în viaþã, ci în moarte, fiindcã este
unica care nu a minþit niciodatã.
757. Dacã omul nu ar fi cunoscut necunoaºterea nu ar fi avut
parte niciodatã de cunoaºtere.
758. Ascultã-þi vocea sufletului atunci când asculþi de iubire.
759. Raþiunea nu face niciodatã casã bunã cu iubirea, precum
cunoaºterea nu va sta la aceeaºi masã a fericirii cu
necunoaºterea.
760. Ca sã fii fericit mai întâi trebuie sã-þi cunoºti fericirea,
iar cum cunoaºterea se bazeazã pe adevãr iar noi nu vom
cunoaºte niciodatã adevãrul absolut este lesne de înþeles de
ce nu vom cunoaºte niciodatã fericirea adevãratã.
761. Nu te îndepãrta niciodatã de ochii sufletului tãu fiindcã
s-ar putea sã orbeºti vãzând prin privirea altuia.
762. A fi strãin de tine înseamnã înainte de toate a realiza cât
de mult mai ai de cunoscut pentru a parcurge tot
necunoscutul. Atunci ne vom mai regãsi vreodatã pe cel
pierdut din noi?
763. Limita cunoaºterii stã în necunoaºtere ºi a înþelepciunii
în pacea dintre suflet ºi suferinþã.
764. Nu pot fi niciodatã mai multe speranþe decât cele fãurite
de propriile tale nevoi.
765. Care senin nu-ºi va primi într-o zi norii lui ºi care viaþã
moartea sa?
766. Opreºte din mers clipa ºi încearcã sã-þi înþelegi sensul
propriei tale existenþe. Vei reuºi oare fãrã de iubire?
767. Proroc este acela care îþi vorbeºte prin tãcere sensul cel
mai profund al Cuvântului ºi nicidecum cel care-þi va înºira o
grãmadã de cuvinte al cãror Adevãr Absolut oricum nu-l vei
afla niciodatã.
768. Înþelepciunea este o corvoadã cu tine însuþi.
769. Dacã nu ar fi existat suferinþa cu siguranþã nu am fi avut
nevoie de numere ºi de enumerãri.
770. Cum nu existã rãsãrit al privirii care sã nu apunã tot aºa
nu pot exista nici zorii fericirii care sã nu se ascundã dupã
muntele uitãrii pentru totdeauna.
771. Care astru este mai mãreþ decât grãuntele de nisip în faþa
eternitãþii?
772. Cu toþii am lipsit la împãrþirea veºniciei atunci când am
primit în dar viaþa.
773. Nicãieri în altã parte nu vei afla luminã mai strãlucitoare
ca ºi în inima întunericului.
774. Nu existã suflet mai luminos decât cel care aspirã din cel
mai adânc întuneric al deznãdejdii cãtre Lumina Divinã a
iubirii sale.
SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNÞELEPCIUNE
43
775. Unde a fost morala Lui Dumnezeu atunci când a lãsat
pãcatul în aceastã lume? Nu era mai bine sã fi gândit o lume
fãrã pãcate ºi fãrã posibilitatea de a fi înºelat de Diavol?
Chiar nu ºtia ce va urma? Atunci e grav!
776. Înþeleptul arã pe ogorul cunoaºterii de pe tarlaua Iluziei
Vieþii pentru a pune rãsadurile necunoaºterii, iar omul de
ºtiinþã arã tãrâmul necunoaºterii pentru a pune rãsadurile
cunoaºterii. Cine are dreptate?
777. Care astru va strãluci etern înfruntându-ºi moartea
propriului sãu Univers din Cuvântul spus la învierea
gândului de Dumnezeu?
778. Numai fericirea poate ºti suferinþa înduratã de a se
întrupa.
779. Nu-þi arunca suferinþa fiindcã nu ºtii niciodatã ce fericire
vei primi în schimb.
780. A sãrit cineva mai departe de propriul sãu gând?
781. Nebun este acela care-ºi doreºte fericirea absolutã
neºtiind cã pentru aceasta este necesarã suferinþa la fel de
absolutã.
782. Abia la margine de speranþã îi vei mulþumi propriului tãu
Destin fiindcã þi-a lãsat liber dumnezeul din tine.
783. Dacã timpul ar fi o oglindã care sã se spargã în mii de
cioburi care dintre acestea ar putea fi clipa ta? Cel în care teai
recunoaºte sau cel în care nu þi-ai putea privi imaginea
chipului tãu?
784. Cu toþii vrem sã ajungem pe culmile muntelui cu nume
de ierarhie fãrã sã ºtim cã de acolo nu vom mai avea unde sã
mergem fiind nevoiþi sã coborâm.
785. Care vis nu-þi zugrãveºte realitatea momentului?
786. Unde duc amintirea aripile eternitãþii?
787. Nu existã foc mai aprins decât sãrutul dorului.
788. Marea împlinire a vieþii constã în moartea pentru care s-a
nãscut.
789. Este prea mult frig de noi înºine în aceastã lume.
790. Speranþa este hrana visului vieþii.
791. Lumea se sfârºeºte cu fiecare dintre noi dacã uitãm totul.
792. Curajul te îndeamnã mereu sã fii tu însuþi dar realitatea
visului vieþii tale te îndepãrteazã de acest deziderat.
793. Nu-þi vinde zâmbetul pe banii uitãrii fiindcã atunci când
te vei gândi de ce ai trãit în aceastã lume nu-þi vei mai aminti
nimic.
794. Care floare nu-ºi doreºte frumuseþea?
795. Ascultã mersul timpului atunci când calcã peste amintiri
ºi spune-mi cui îi suspinã paºii? Amintirilor sau Timpului?
796. La masa vieþii nici Destinul nu a fost predestinat sã se
înþeleagã pe sine.
797. Nu uita, cãldura privirilor a fost datã pentru a topi gheaþa
din cuvintele spuse adeseori fãrã nici un rost.
SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNÞELEPCIUNE
44
798. Diferenþa dintre o vorbã ºi un cuvânt constã în
Dumnezeul ce a fãurit Cuvântul.
799. Adevãrata singurãtate a privirii este atunci când nu se
regãseºte nici în Lumina Divinã a Iubirii.
800. Totul trece pânã ºi lumea viselor tale odatã cu întreaga
existenþã iar tot ce rãmâne este doar Iluzia Vieþii tale cã aici
va mai fi mereu câte ceva.
801. Fericirea constã în visul pe care-l trãieºti ºi din care te
vei trezi ca dintr-un coºmar sau ca dintr-un vis de neuitat
direct în moarte.
802. O pleoapã de reverie peste o geanã de luminã a
Cuvântului întrupat de Dumnezeu. Asta eºti tu.
803. Nimeni nu poate fi mai presus de Dumnezeul din el
însuºi.
804. Simþurile sunt poarta pãrãginitã a visului vieþii.
805. Te ador înger al frumuseþii cu nume de Moarte care dai
întreaga strãlucire vieþii.
806. Nicãieri nu-þi vei gãsi liniºtea decât în moarte fiindcã
esenþa vieþii constã în propria ei neliniºte.
807. Care val nu s-a spart ºi care viitor nu are un trecut?
808. Luna iubirii noastre a devenit soarele nopþii din care ne
amintim argintul sãruturilor sub poarta unui zâmbet al
Destinului.
809. Nimic nu poate fi mai trist decât atunci când îngheaþã
pânã ºi Cuvântul în braþele cãruia ne-am ascuns speranþele
surde ale inimii.
810. Romantismul este cea de-a ºaptea minune a lumii
sufletului uman.
811. Pãcatul originar a survenit abia atunci când ne-am rãcit
de sentimente.
812. Oare câte va mai avea de îndurat Cuvântul întrupat din
Tine Doamne în aceastã lume a deºertãciunii?
813. Decât o mie de vorbe prefer o singurã privire.
814. Cu cât îþi doreºti mai multã bogãþie materialã cu atât te
umpli cu mai multã sãrãcie spiritualã.
815. Harul este darul Cuvântului Lui Dumnezeu.
816. Instinctul vieþii este tot ceea ce ne separã de noi înºine ca
suflete ale absolutului ºi nemãrginirii.
817. Cine poate înþelege de ce trebuia sã avem nevoie de o
naºtere ºi o viaþã înaintea morþii?
818. Ce deosebire poate fi între natura sufletului ºi natura care
ne înconjoarã?
819. Am crezut în absolutul privirii tale pânã când am înþeles
cã pânã ºi Lumina Divinã a iubirii poate fi încãtuºatã de
þãrâna trupului ce se vrea atât de adesea profanã.
820. Oarã dacã nu am vieþui între limitele binelui ºi rãului am
mai trãi cunoscându-L pe Dumnezeu?
821. Dacã Dumnezeu este unic, este singur ?
822. Sã fie acestã lume numai a Dumnezeului omului?
SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNŢELEPCIUNE
45
823. Trăim în lumea compromisului deşartă.
824. Ce altceva poate însemna vârful ierarhiei în această lume
a pierzaniei decât cea mai de sus treaptă a acestei pierzanii?
825. Cel ce a îmbrăţişat măcar odată-n viaţă o şoaptă de iubire
îşi va pierde întunericul sufletului pentru totdeauna.
826. A prins cineva în pumni cel puţin o frântură din timpul
vieţii sale?
827. A fi alături de inima ta înseamnă să fi alături de
Dumnezeu.
828. Nu te ascunde de tine fiindcă oricum nu te vei găsi
niciodată.
829. Disperarea este o notă proastă primită de propriul tău
Destin la şcoala înţelepciunii.
830. A existat vreodată un adevărat înţelept disperat?
831. Nu te amăgi şi nu amăgi iluziile acestei lumi fiindcă sunt
ele mai înainte de tine amăgite de moartea care te aşteaptă.
832. Cum nu vei şti niciodată ce înseamnă întâiul în Univers
sau cel din urmă tot aşa nu vei afla ce anume însemni cu
adevărat tu.
833. Nu există ninsoare de speranţe care să nu se topească de
căldura timpului uitării.
834. Solitudinea tristeţii, deseori, poate fi unica măsură reală
a necunoscutului din tine.
835. Câte aripi au brăzdat cerul inimii tale şi câte au rămas în
ea?
836. Fiecare floare are toamna ei.
837. Cu ce este mai deosebită ţărâna trupului tău de praful
cuvintelor care se pierd în depărtarea sufletului străin din
tine?
838. Marea regăsire a ta cu tine însuţi nu va putea fi decât
dincolo de viaţă.
839. A nu crede în fericire înseamnă a nu avea un sens în
lumea deşertăciunii noastre.
840. Viaţa se vrea un poem al fericirii dar ale cărui versuri se
pierd negreşit numai în moarte.
841. Ce s-ar face întreaga fericire a acestei lumi fără de
moarte?
842. Dacă nu am fi cunoscut posibilitatea de a spune nu am
mai fi reuşit vreodată să fim de acord cu ceva?
843. Să fim cu toţii martirii Lui Dumnezeu pentru că ne
naştem într-o astfel de lume?
844. Fără deşertăciune şi suferinţă ar mai exista sfinţenia?
845. Cred că orice altceva ar fi fost mai bun dacă ar fi fost pus
în locul acestei lumi a iluziei deşarte.
846. Care foc nu-şi are viaţa lui şi care viaţă focul ei?
847. Lasă lumea să-şi cearnă deşertăciunea la moara
absurdului, fiindcă este înfometată după aluatul nimicniciei.
848. Care gând nu a fost gândit, care viaţă nu a trăit sau care
moarte nu a murit în Cuvântul lui Dumnezeu?
SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNŢELEPCIUNE
46
849. Nu-ţi căuta niciodată fericirea fiindcă şi aceasta se află
scrisă în destinul tău dinainte de a fi trăit tu ca să poţi muri
fără să ştii vreodată de ce.
850. Spune-mi un număr care nu face parte dintr-o enumerare
a unei ierarhii!
851. Viaţa este o repetiţie absurdă înainte de spectacolul dat
de moarte în cinstea Existenţei.
852. Nu te lupta cu morile de vânt ale timpului tău dacă nu
vrei să mănânci doar pâinea deşertăciunii cernută de acestea.
853. De câte ori văd norii arşi de focul zilei îi întreb de ce nu
pot să plângă cu lacrimile ploilor din ei? Parcă ar fi imaginea
unei dureri surde faţă de care nici o lacrimă nu ar avea
curajul să inunde amintirea unei iubiri apuse.
854. Lasă cerul să-şi reverse întregul său senin în privirea ta
dacă vei dori să înţelegi ce anume este iubirea.
855. Să nu cauţi niciodată un sens iubirii.
856. Să nu uiţi niciodată că până şi ziua oricât ar fi de
împlinită va sfârşi prin apus.
857. Acceptă-ţi Destinul pentru ca între tine şi Dumnezeu să
existe înţelegere.
858. Sexul nu poate fi niciodată iubire fiindcă iubirea este
forma supremă a sacralităţii, este sfinţenia acesteia iar sexul
sfinţenia profanului.
859. Petalele profunzimii ce izvorăsc din lumina destinului
tău mă îndeamnă să înţeleg până şi necunoscutul iubirii de
până acum.
860. Singurătatea ta este unica monedă care odată dăruită va
alunga singurătatea celuilalt.
861. Ai obosit de atâtea clipe câte ţi-au fost scrise să le duci
până acum fără să te poţi refugia în nici una dintre ele?
Înseamnă că trăieşti degeaba.
862. Rupe foile din calendarul trecut al amintirilor tale şi
aruncă-le spre viitor pentru a le readuce în prezent.
863. Ce să facem cu paradisul tău Doamne dacă suntem orbi
ca să-l vedem şi surzi să-l auzim?
864. Ce ne-am face dacă am avea toate dorinţele împlinite?
Am fi mai fericiţi fără să ne mai dorim nimic?
865. Răbdarea este una din monedele ce trebuie plătite
împlinirii.
866. De cele mai multe ori tristeţea spală apa murdară a
păcatului originar din noi.
867. Ce ne-am face fără păcat originar şi biserici, fără preoţi
şi curve, am fi mai puri?
868. Fiecare ne ducem Destinul pe Golgota aleasă de acesta şi
nu de noi.
869. Oare câte stele nu există fără să răsară vreodată pe bolta
sufletului nostru într-o mare iubire pierdută de noi şi fiecare
stea în parte?
SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNŢELEPCIUNE
47
870. Oricât de hotărât ai fi în ceea ce faci decizia o va lua tot
Destinul tău.
871. Lasă-ţi steaua Iluziei Vieţii să-ţi răsară peste toate
suspinele acestei lumi fiindcă în curând va urma răsăritul
morţii pe bolta căreia va străluci.
872. De ce să-ţi fie teamă dacă tot ce ţi se întâmplă este dat
dinainte de a fi aici.
873. Lumea este oglinda a ceea ce a fost dinainte de ea.
874. Crede numai în lumina iubirii.
875. Oare am mai exista dacă ar absenta Destinul de la masa
vieţii noastre?
876. O viaţă fără Destin este ca un cer fără boltă, o stea fără
lumină sau o cunoaştere necunoscută niciodată.
877. Lasă-ţi Destinul să ţi se împlinească până la capăt şi nu
încerca să te sinucizi evadând din propria ta lume.
878. Ce minunată poate fi oglinda lacului gândurilor tale care
se reflectă în nuferii luminii de un alb imaculat al iubirii.
879. Vântul potrivnic al Destinului, aduce valurile care şterg
întreaga sacralitate a imaginii sentimentelor noastre.
880. Frumuseţea speranţelor lumii este spulberată de timpul
unor întâmplări care sunt cel mai adesea nedorite.
881. Imaginea Destinului acestei lumi ne pare mereu una
ciudată şi nelalocul ei.
882. Lumea este un stindard al absurdului.
883. Tocmai în veşnicie timpul lipseşte.
884. Cântecul este corola nemuririi.
885. Vraja lumii se destramă doar prin farmecul morţii.
886. Care viaţă nu-şi poartă durerea şi fericirea, deznădejdea
sau speranţa?
887. Nimic nu este mai sigur faţă de tine ca şi propriul tău
Destin.
888. Chiar şi cei mai frumoşi ochi fără de Lumina Divină a
Iubirii pălesc.
889. Nu înota împotriva valului vieţii tale dacă nu vrei să te
îneci la picioarele propriei tale morţi fără a înţelege de ce ai
trăit vreodată.
890. Ce am mai respira dacă ar dispare aerul speranţei din
această lume?
891. Încearcă să te lipseşti de tine însuţi, vei reuşi?
892. Uitarea este boala cea mai sănătoasă.
893. A respecta viaţa înseamnă a respecta şi păcatul originar
al ei primit din greşeala Lui Dumnezeu de a se încrede în
Satan?
894. Dacă nu respecţi viaţa nu-L vei înţelege pe Dumnezeu.
895. Un Dumnezeu credul care greşeşte mai este Dumnezeu?
896. Ar mai fi un Dumnezeu după chipul şi asemănarea
omului dacă nu ar fi greşit atunci când la facerea lumii nu a
prevăzut că va fi înşelat de viitorul Satan?
SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNŢELEPCIUNE
48
897. Cum nu există cale care să nu ducă undeva, nu există
Dumnezeu care să nu fie în fruntea a tot şi a toate, mai puţin
în fruntea relelor fiindcă I se va găsi mereu o scuză.
898. Chiar şi nicăieri tot undeva înseamnă.
899. Fiindcă eşti lumină nu te teme niciodată de întuneric ci
luminează-l!
900. Respectă-ţi viaţa dacă vrei să-ţi înţelegi moartea.
901. Numai orizontul poate şti dacă l-a atins cineva vreodată.
902. Dacă nu-L vei căuta pe Dumnezeu în tine nu-L vei afla
niciodată.
903. Mulţi vor să fugă de ei înşişi în moarte fără să înţeleagă
că şi moartea la fel ca şi viaţa se află numai în ei.
904. Acceptă urma lăsată de tine trecutului fiindcă nici un
viitor nu o va putea spăla.
905. Care roată nu a fost zămislită să se învârtă şi care moarte
nu a fost precedată de o naştere?
906. Ce vei culege din cioburile clipelor vieţii tale sparte de
Destin în faţa morţii?
907. Există timp sau trecere fără de moarte?
908. Care rădăcină a vieţii nu a fost zămislită din sămânţa
trecerii şi care sămânţă a iubirii nu-şi are rădăcina ei în
moarte?
909. Lipseşte - te de orice în afară de iubire fiindcă oricât de
inuman ar deveni Dumnezeu faţă de tine, atunci când vei
înţelege că a creat iubirea nu vei putea să nu-L iubeşti.
910. Cu toţii suntem un nimeni înaintea Lui Dumnezeu şi
atunci de ce am fost creaţi?
911. Ador amintirea ochilor tăi în care am crezut că sunt
sufletul Luminii Divine.
912. Doar dorul care doare este dor.
913. La malul speranţelor nu prea acostează niciodată
împlinirea.
914. Nu încerca să repeţi timpul unei trecute iubiri fiindcă
acesta e plecat demult odată cu eternitatea sa în care îţi era
ascunsă iubirea.
915. Ce să-ţi fac dacă ai lipsit din gara sentimentelor vieţii
tale atunci când a oprit şi la peronul inimii tale trenul marii
iubiri.
916. În locul iubirii ce anume va rămâne din noi în afară de o
amintire prăfuită undeva într-un colţ de cimitir al unor
speranţe ce se vor deşarte şi vor trece odată cu ziua acestei
lumi?
917. Nu spune nimănui ce este iubirea fiindcă înseamnă că nu
ai întâlnit-o cu adevărat.
918. Repetă-ţi într-una cât de singur eşti fără de Dumnezeul
Iubirii şi astfel vei ajunge să-L întâlneşti.
919. Nu te amăgi singur crezând în lumea ce nu poate crede
decât în ea, fiindcă nu va crede niciodată în tine.
SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNŢELEPCIUNE
49
920. Care ocean nu-şi are adâncimea sa şi care suflet nu-şi are
Cuvântul Lui Dumnezeu din care a fost întrupat?
921. Nimeni nu va şti vreodată de ce s-a născut un nimeni
pentru a muri acelaşi nimeni.
922. Priveşte la vântul cuvintelor neînţelese cum spulberă
părul învolburat de evenimente ale acestei lumi şi înţelege-ţi
speranţa.
923. S-a învins cineva pe sine fără să moară?
924. Oricât de mult ai dori să devii un altul până la moarte tot
tu vei rămâne chiar şi cu amintirile propriului tău trecut.
925. Şi-a schimbat vreodată cineva trecutul ca să poată spune
că posedă voinţă?
926. Nu trezi fiara din om fiindcă va fi mult mai fioroasă
decât orice animal hăituit de natura acestei lumi.
927. Aruncă tot ce este omenesc din tine pentru a fi înţeles de
Dumnezeu.
928. Nu există luptă mai mare decât în sânul unei mari iubiri.
929. Cine vrea să piardă agoniseala unei vieţi pentru a
înţelege moartea care te primeşte la fel de gol precum te-ai
născut? Doar acela este cu adevărat aproape de lumina
creatorului său.
930. Ce ştii tu suflet pribeag câte clipe îţi cheltuie Destinul
doar pentru a se îmbăta cu apa vieţii tale?
931. Nici măcar propriul tău Destin nu-ţi aparţine. El este
urma lăsată de Cuvântul Lui Dumnezeu numai pentru tine.
932. Ce altceva suntem noi decât albia secată a lacrimii Lui
Dumnezeu prin care şi-a exprimat iubirea neînţeleasă de
neantul eternităţii.
933. Rămâi cu bine suflet drag ce ai crezut în viaţa morţii
când eu mai rămân în viaţa unde există moarte.
934. Poţi opri lumea din mersul ei nebun?
935. De ce ne-am născut sub cerul unde calea căilor este
moartea?
936. Fără tine până şi primăvara sufletului devine toamnă iar
mugurii viselor, frunze ruginite ce cad peste veşmântul unei
amintiri din ce în ce mai dureroase.
937. Nu există comediant mai mare decât lumea în care trăim.
938. Tinereţea ar trebui să fie adevărata senectute a sufletului
iar bătrâneţea copilăria lui.
939. Iubirea este Lumina Divină a morţii pentru care ne-am
născut.
940. Ascultă-ţi vocea inimii şi întreabă-te de ce îţi bate fiecare
clipă a Destinului tău ce ar fi trebuit să devină propria ta
eternitate?
941. Care dintre vise este mai adevărat? Cel al ierarhiei lumii
sau al mântuirii ei?
942. Eşti o petală de timp, ruptă din floarea cu nume de Dor,
ţinută cândva în mâna Lui Dumnezeu.
SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNŢELEPCIUNE
50
943. Să fie mai multe stele decât clipe pe cerul Cuvântului
Lui Dumnezeu?
944. Nu te îndemn să speri în nimic dar dacă nu ai mai spera
cu ce ai rămâne?
945. Care opus nu-şi are sensul lui şi care moarte viaţa ei?
946. Fiecare vis ne arată imaginea realităţii din care ajungem
să înţelegem iluzia precum fiecare iluzie ne arată visul din
care înţelegem realitatea.
947. Orice facere este un verb ce are în spate un subiect,
precum orice subiect devine opera unui verb.De aceea nici
Cuvântul Lui Dumnezeu nu putea fi singur fără de verbul
său.
948. Deşi ne credem stăpânii acestei lumi nu suntem decât
nişte creaturi jalnice fiindcă fiecare vietate are propria ei
lume.
949. A plecat cineva din această lume cu cel puţin un fir de
păr din corpul pe care l-a hrănit o viaţă întreagă?
950. Care sfârşit nu a avut vreodată propriul său început?
951. Cel mai departe de tine nu poţi fi decât tot tu însuţi,
precum şi cel mai aproape.
952. Dovada existenţei constă în Iluzia Vieţii şi astfel
existenţa devine de la sine trupul acestei iluzii.
953. Care rămăşag poate suplini moartea?
954. La botezul zilei să nu duci niciodată stele oricât ar fi
acestea de frumoase.
955. Ce s-ar fi făcut amintirea ochilor tăi fără îngerii privirii
ce-o însoţeau aievea învingând neantul uitării?
956. Care rădăcină nu-şi va susţine arborele ei?
957. Te-am văzut cât eşti de fermecătoare frumoasă zână a
morţii ce alungi fiecare durere şi trecut la coşul unor amintiri
disperate pe care urmează să le spele viaţa care le-a dat
naştere.
958. Suspinul este frontiera dintre lumina speranţei şi
posibilul întuneric al neîndeplinirii ei.
959. Cine poate înţelege neînţelesul va şti ce anume este
cunoaşterea.
960. A crede înseamnă înainte de toate aţi aminti.
961. Ascultă mai curând de adevărul morţii decât de
minciunile vieţii.
962. Dacă nu ar fi binele şi răul ar mai fi lupta sau viaţa
acesteia pe care o trăim?
963. Totul nu are nici o valoare în faţa morţii care te aşteaptă
pentru ca viaţa ta să-şi împlinească destinul.
964. Nu te întrista văzând alergătorii de ocazie ai
oportunismului acestei lumi fiindcă toţii merg spre acelaşi
ţel: Moartea!
965. Bogăţia este drogul Iluziei Vieţii.
966. Viaţa este nebunia prin care nebunii se cred mai sănătoşi
decât moartea ce îi aşteaptă.
SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNŢELEPCIUNE
51
967. Nu există părere care să nu poată fi ruptă de minciuna cu
nume de adevăr a acestei lumi.
968. Lauda este măsura ce-ţi arată cât ar mai trebui ca lumea
să devină mai bună.
969. Câte cărămizi i-ar trebui Cuvântului Lui Dumnezeu să
adauge la edificiul acestei lumi pentru ca aceasta să poată fi
cu adevărat înţeleasă de oameni?
970. Doar cel ce luptă ştie că trăieşte.
971. Marele învins al acestei lumi este adevărul!
972. Cine va putea spăla crimele din lumea Cuvântului lui
Dumnezeu?
973. Ce putem învăţa din această lume a Iluziei Vieţii
Doamne Dumnezeule, unde adevărul rămâne mereu marea
necunoscută?
974. Ce s-ar face sfinţenia fără de îngeri şi sacrul fără
Dumnezeu?
975. Doamne, Tu eşti totul, iar noi toate celelalte din afara
Totului unde nu a mai rămas nimic? De aceea suntem atât de
goi şi înstrăinaţi de noi înşine?
976. Orice neant este un Tot la rândul său.
977. A găsit cineva măsura iubirii?
978. Casa inimii este unica ce nu-şi poate încuia ferestrele
privirii niciodată.
979. Risipa este o formă de a umple ceea ce lipseşte din
noi.De aceea suntem atât de risipitori!
980. Nimic nu poate fi mai trist decât să vezi Cuvântul iubirii
noastre cum zace în ruină sprijinit de gardul uitării.
981. Orice minune este o rază umilă din adevărul ce ar fi
trebuit să-l ştim despre noi în Iluzia Vieţii.
982. Doar cel ce se întreabă va şti cât de mult nu ştie.
983. Durerea este o virgulă ce pare eternă după o întrebare
fără de răspuns.
984. Ce s-ar face viaţa fără intrigă iar ambele fără de Destinul
care să le tempereze prin moarte?
985. Vorba lumii este refularea Iluziei Vieţii conştientă în
subconştient că totul este o deşertăciune.
986. Deşertăciunea este Tot ce se află dincolo de Dumnezeul
pe care-l considerăm a fi un Tot. Adică noi!
987. Care zăpadă a iubirii nu a fost albă la început, înainte de
a fi un torent înspumat ce distruge totul în calea sa?
988. Toate limbile Pământului nu fac cât singurul Cuvânt al
Lui Dumnezeu, acela de A Fi!
989. Nu există duşman mai mare decât propria ta viaţă.
990. Dumnezeu nu poate fi găsit decât în tine la fel ca şi
moartea, de aceea fiindu-ţi teamă de moarte îţi este teamă de
tine şi de Dumnezeu.
991. Nu înşela niciodată Cuvântul Lui Dumnezeu din care ai
fost plămădit dacă nu vrei să te înşeli pe tine.
SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNŢELEPCIUNE
52
992. A-L asculta pe Dumnezeu înseamnă a te privi în oglinda
lumii şi a te întreba dacă-ţi place ce vezi.
993. A fi, trebuie să fie pentru noi a iubi.
994. Nimeni nu poate rămâne în urma morţii.
995. Doar prin sacrificiu ne comparăm cu divinitatea.
996. Cel mai înspăimântător ar trebui să fie neînţelesul şi
nimic altceva, doar că lumea ar deveni imediat un iad.
997. Cum moartea poate fi învinsă numai prin moarte şi visul
vieţii poate fi învins numai prin vis.De aceea cel ce nu
visează nu va ieşi niciodată învingător din lupta sa cu viaţa.
998. Rămâi cel ce eşti fiindcă Dumnezeu nu va recunoaşte în
numele tău pe nimeni altcineva.
999. Frumuseţea este eul nostru oglindit pe bolta stelelor
eternităţii.
1000.Ce poate fi mai frumos decât să simţi cum rezonează
imaginea corpului cu eul tău?
1001.Forma este fulgerul Iluziei Vieţii ce reflectă o frântură
din adevărul luminii.
1002.Privirea luminii din noi nu poate fi umbrită decât de roua
cuvintelor iubirii.
1003.Ce altceva poate să fie apa vieţii decât o lacrimă a
acestei lumi?
1004.Numai visul poate să-ţi povestească realitatea luminii din
iubire.
1005.Cel ce nu poate visa îşi iroseşte clipele vieţii degeaba.
1006.Oricâte vieţi ai primi în dar tot ţi-ar mai trebui una
pentru aţi alege clipa eternă a morţii dacă nu iubeşti.
1007.Viaţa este cea mai mare risipă de cuvinte.
1008.Rostul morţii este să moară înviind astfel.
1009.Lacrima cuvântului este lipsa de înţelegere şi de aceea vă
rog nu faceţi cuvintele să plângă.
1010.Doar norii viselor pot umbri soarele speranţelor ce vor
cădea din cerul inimii în ţărâna ce a mai rămas din cuvintele
noastre obosite de vremea fiecărui Destin în parte.
1011.Cine poate ruga fulgerul inimii să lumineze adevărul
vieţii?
1012. Cine poate întreba, întrebarea de:”a fi” ca să-şi obţină
un răspuns?
1013.Nu-ţi acoperi privirea cu viitorul ce-ţi va aduce moartea
ci vezi trecutul ce-ţi uită viaţa.
1014.Care pană nu-şi are aripa ei spre a zbura dincolo de orice
gând amar al acestei lumi?
1015.Ce ne-am face fără verbul a vrea în această lume cu
voinţă iluzorie?
1016.Cel ce-şi pierde amintirea uitării se pierde pe sine.
1017.De ce paşii norilor devin ploaia de vise ce ne spală
orizontul acestei lumi?
1018.Câtă nevoie am de petala trandafirului umezit cu lacrima
privirii tale ce a încolţit în inima iubirii noastre.
SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNŢELEPCIUNE
53
1019.Lasă orice gând atunci când îţi vorbeşte sufletul.
1020.Furtuna a fost creată pentru a spăla timpul de păcatele
greşelii Lui Dumnezeu de a face această lume murdară.
1021.Orice viaţă înseamnă limite în afară de iubire.
1022.Poezia este fructul Luminii Divine din noi.
1023.Sărutul este inima ce şterge lacrima depărtării dintre
două suflete.
1024.Care tren nu-şi are calea lui sau Destin viaţa sa?
1025.Pacea inimii stă în steaua sa.
1026.Forţa apei vieţii se regăseşte în vuietul cascadei ce cade
odată cu noi spre moarte.
1027.Îndoiala este o clipă ruptă de fiecare dintre noi.
1028.Lacrima este rugul aprins al simţirii.
1029.Întreaga viaţă s-a născut din furtuna de a fi noi înşine dar
condamnaţi să ne căutăm mereu.
1030.Numai dorul poate şti cât de mare poate fi clipa.
1031.Fulgeră-mi uitarea cu amintirea luminii din tine spre
a-mi redescoperi fiinţa pierdută.
1032.Nebunia este surâsul unicului adevăr ce poate exista în
această lume.
1033.Nu obosi Cuvântul Lui Dumnezeu cu întrebări despre El
şi creaţie fiindcă oricum nu-ţi va răspunde.
1034.Alungă depresia, absurdul şi deşertăciunea din lume şi
vezi ce rămâne în locul lor? Nimic!
1035.Ar mai exista pietre preţioase de nu ar fi iubirea?
1036.Nu există valoare fără adevăr.
1037.Care adevăr poate sta la masa acestei lumi, cel al vieţii
sau cel al morţii?
1038.Minciuna este unicul adevăr cunoscut!
1039.Care stradă nu-şi are paşii ei şi care paşi nu-şi au lumea
lor?
1040.Îmbrăţişarea este mântuirea prafului stelar din noi.
1041.Divinul din noi îşi cere sufletul său pereche.
1042.Prin Cuvânt şi Dumnezeu am făcut legământul cu ţărâna
din noi pentru care ne-am născut spre a putea muri.
1043.Nimeni nu poate pierde nimic în această lume în afară de
iluzie fiindcă marile iubiri îl vor însoţi mereu.
1044.Toţi sculptorii din lume nu ar putea sculpta lumea aşa
cum a făcut-o Dumnezeu.
1045.Iubita mea eşti un poem de lumină scris de taina iubirii
noastre şi dăruit stelei în care ne vom regăsi eternitatea.
1046.A trăi înseamnă ori a vegeta ori a iubi. Alege!
1047.Xenofobia este arta prostiei adusă la rang de perfecţiune
fiindcă nimeni nu este mai străin de tine decât sufletul tău.
1048.Cartea este odiseea prin care poate trece un cuvânt.
1049.Norocul este faţa descoperită a Destinului.
1050.Libertatea este măsura trasată de moarte vieţii.
1051.Nu există nimic mai important pe lume decât inima
clipei în care îţi este dat să mori.
SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNŢELEPCIUNE
54
1052.Trăim într-o lume bolnavă de boala preţului fiindcă se
doreşte neapărat preţioasă.
1053.Care iubire există fără cerul sentimentelor brăzdat de
nopţile înstelate ale farmecului?
1054.Dacă ai fi infinitul aş sta până l-aş cuprinde pentru tine.
1055.Rămâi cumva cu viaţa ta la nesfârşit?
1056.Singurătatea este o limită a bunul simţ lăsat de
Dumnezeu.
1057.Morala este ceea ce nu trebuie să faci din ceea ce îşi
doreşte majoritatea.
1058.Opreşte timpul şi simte-i clipa fiindcă doar în ea trăieşti.
1059.Între nume şi renume stă Iluzia Vieţii.
1060.Cine ştie care biserică este mai apropiată Lui
Dumnezeu?
1061.Nu te limita la a vrea să cunoşti ci treci dincolo la a vrea
să simţi dacă vrei să cunoşti cu adevărat.
1062.Ura este faţa pălmuită a iubirii.
1063.Diferenţa dintre o iluzie şi alta stă doar în visul ce se va
destrăma odată cu venirea zorilor morţii.
1064.Ascultă ploaia de suflete a stelelor ce-şi părăsesc bolta
spre a se naşte aici, ascultă cum se lovesc de asfaltul
neputinţei noastre de a fi eterni.
1065.Numai moartea poate evalua nepărtinitor viaţa.
1066.Doar Dumnezeu poate beneficia de toate scuzele fiindcă
El este Totul.
1067.Te rog toamnă lasă-mi primăvara amintirii să-mi inunde
ruginiul uitării tale.
1068.A fi înseamnă aţi aminti.
1069.Care speranţă în ruină nu a fost cândva un edificiu
semeţ?
1070.Orice întrecere cu natura deşertăciunii acestei lumi este o
deşertăciune şi mai mare.
1071.Numai somnul îţi poate spune că mai există şi vise reale.
1072.Rămâi în afara lumii şi nu o lua în seamă dacă nu vrei să
devii la fel de nebun ca şi ea.
1073.Lumea este un ospiciu unde fiecare nebun îşi impune
norma sa de normalitate.
1074.Bisericile sunt simbolul absurd al umilinţei.
1075.Omul trebuie să-şi caute neapărat un mântuitor fie el luat
şi la preţ de speculă, după câte păcate se săvârşesc zilnic.
1076.Unde eşti înger al amintirii şi durerii ce-mi spui că de
fapt trăiesc prin tine?
1077.Ce-i poate lipsi Lui Dumnezeu dar nouă? Poate de aceea
avem atât de mare nevoie de El fiindcă nu-I lipseşte nimic.
1078.Orice părăsire este o regăsire tardivă a unui altceva.
1079.Ziua este absurdul nopţii iar noaptea somnul unde îşi
visează ziua viaţa.
1080.Împlinirea este o fărâmă din ceea ce ar trebui să devină
un adevăr.
SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNŢELEPCIUNE
55
1081.Fără muncă întregul vis al vieţii s-ar nărui sub cupola
grea a realităţii.
1082.Odihna este un spaţiu dintre două respiraţii ale Iluziei
Vieţii.
1083.Doar cel fără noroc poate spune că a avut noroc.
1084.Pacea este o îndoială acceptată de ambele părţi.
1085.Lupta este o încercare de mântuire a păcatului propriei
tale naşteri.
1086.Limba unei naţiuni este patosul prin care sufletele acelei
naţiuni îşi strigă dorul, fericirea şi disperarea în faţa vieţii.
1087.Sufletul este o fărâmă din neputinţa Lui Dumnezeu.
1088.Durerea este oglinda prin care trebuie să ne vedem
putinţa de a schimba ceva pe faţa ridată a lumii.
1089.Focul este forma cea mai superioară a purităţii ţărânii din
noi ce ajunge cenuşă.
1090.Puterea este o culme măcinată mereu de viscolul
păcatului până ce dispare definitiv.
1091.Orgoliul este supunerea oarbă în faţa speranţei.
1092.Trufia este un şomaj al gândirii.
1093.Banii sunt modul cum percepem lumea. În cazul de faţă
fără nici o valoare spirituală sau sacră ci doar profană şi
mercantilă.
1094.Absurdul este unica pată de culoare a adevărului absolut
lăsată acestei lumi.
1095.Mânia este o notă dezacordată a gândului.
1096.Jocul este cauza pentru care viaţa este aşa cum este
fiindcă se joacă cu noi de la început şi până la capăt.
1097.Cearta este o isterie regizată pe acordurile dorinţelor
neîmplinite.
1098.Prostia este unica descoperire demnă de luat în seamă a
Iluziei Vieţii.
1099.Oare dacă am afla că speranţa este de fapt o legumă neam
mai dori să o cultivăm?
1100.În somnul gândirii ar fi putut fi viaţa fără de păcat?
1101.Nu rezistenţa la cel ce se luptă împotriva speranţelor tale
contează ci Destinul ce a fost demult dat de Dumnezeu pe
taraba deşertăciunii acestei lumi.
1102.Lacrima este lumea scoasă de sub masca speranţei sub
care se ascunde.
1103.Ridurile sunt albii săpate de râul suferinţelor acestei
lumi.
1104.Care furtună nu-şi are şi vraja ei sau Destinul viscolul
său?
1105.Rotunjimea oului a făcut lumea să se învârtă la nesfârşit
în jurul absurdului.
1106.Scânteia este o stea neînţeleasă de eternitatea propriei
sale clipe.
1107.O lume fără de paşi ar fi uitată de timp.
SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNŢELEPCIUNE
56
1108.Dispărând bisericile ar dispare şi păcatele pentru care
sunt necesare?
1109.Viitorul este jocul de lumini al lumii cu voinţa noastră
imaginară.
1110.Zidul ne aminteşte că trăim arătându-ne esenţa vieţii.
1111.Pacea sufletului a fost dintotdeauna un tren fără şine care
venea de nicăieri şi mergea de unde a sosit.
1112.Sentimentul este o culoare de Destin ce ne-a pătat
sufletul.
1113.Fierul este metalul cu care ne comparăm adeseori când
uităm că rugineşte.
1114.Forţa este o boare de remuşcare a ceea ce şi-ar fi dorit
Dumnezeu de la noi înainte să ne împartă păcatul cel mare al
lumii, greşind că l-a creat pe Diavol.
1115.Vraja este o pictură ieftină cumpărată de creaţie la taraba
de chilipiruri a lumilor cu durere.
1116.Natura este imaginea Lui Dumnezeu văzută de Iluzia
Vieţii noastre.
1117.Ce s-ar face cerul fără boltă dar lumea fără iubire?
1118.Jarul este sufletul pierdut al focului.
1119.Oare ar mai aduce potcoava noroc dacă nu ar bate ţărâna
din noi?
1120.Urma este o frază întreruptă a Destinului.
1121.Bunătatea este o lovitură ascunsă dată despărţirii.
1122.Cerul este lacrima Timpului care îşi recunoaşte existenţa
sa fără nici o valoare în faţa eternităţii lumilor.
1123.Normalul înseamnă a fi la fel de anormal ca toţi ceilalţi.
1124.Lumina este identitatea gândului.
1125.Graba este o măsură a uitării de unde ai plecat şi unde
vei ajunge.
1126.Taina este o torţă a Destinului.
1127.Seducţia este sabia simţirii scoasă din teaca
deşertăciunii.
1128.Zorii sunt geana adormită a luminii din noi.
1129.Forma este îmbrăcămintea Iluziei Vieţii.
1130.Frumuseţe fără formă este ca şi cum ar fi viaţă fără gând,
sau iluzie fără haina sa.
1131.Ornamentul este tactica deşertăciunii de a-şi dovedi
valoarea.
1132.Ce altceva este rostul lumii decât o pensulă care nu-şi
găseşte vopseaua niciodată pentru a picta imaginea
adevărului?
1133.Valoarea este o notă din solfegiul amăgirilor fredonat de
Dumnezeu la ceasul creaţiei.
1134.Onoarea este o ruină a unei amintiri ce trebuie să fie
valoroasă.
1135.Bunătatea este imaginea pe care am vândut-o demult Lui
Dumnezeu pentru fericirea de a ne fi creat atât de absurzi.
SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNŢELEPCIUNE
57
1136.Nonşalanţa este o filă din uitarea de sine nerecunoscută
de nimeni.
1137.Cumpătarea este un dar al absurdului.
1138.Evenimentul este un timp care-şi uită acasă propriul său
ceasornic.
1139.Societatea este o rămăşiţă din ceea ce suntem fiecare
dintre noi.
1140.Istoria care nu se repetă nu mai este istorie.
1141.Istoria este o succesiune de amintiri ce au avut norocul
să poată fi înţelese de Iluzia Vieţii.
1142.Care rai şi-a uitat iadul acasă şi mai este călcat de
Dumnezeu?
1143.Ofranda este un mijloc de a-L mitui pe Dumnezeu pentru
păcate.
1144.Depărtarea este o lacrimă a apropierii.
1145.Supărarea este curcubeul fericirii de a cunoaşte patima
lumii.
1146.Patima este o spărtură de Destin ale cărui cioburi se pot
aduna doar cu abstinenţă.
1147.Numai rugina poate şti ce înseamnă fierul.
1148.Oricâte frunze ale amintirii vor aşterne copacii sufletelor
în ţărână acestea tot ţărână vor deveni şi niciodată arbore.
1149.Mai lung sau mai scurt drum decât acela până la
Dumnezeu nu este nici unul.
1150.Norii sufletului îţi varsă ploaia lacrimilor spre a răcori
arşiţa sentimentală din deşertul deşertăciunii acestei lumi.
1151.Care nuanţă a Luminii Divine din tine nu este cea mai
caldă atunci când iubeşti?
1152.Nu există întuneric mai mare decât în sufletul ce nu
poate iubi.
1153.Prăpastia dintre dor şi durere are adâncimea unui simplu
rid pe faţa arsă de aşteptare a Timpului.
1154.Numai valul ştie cât de dureros se sparge de stânca
întâmplării de a fi apa care-şi stinge focul propriului suflet.
1155.Cine îşi poate înţelege necuviinţa cu sine însuşi?
1156.Cel ce-şi aruncă crezul pe apa râului uitării este cel mai
năpăstuit de umbra adevărului propriei sale naşteri.
1157.Nimic nu este mai important pentru viaţă decât moartea.
1158.Nu există o orânduire a moralei fără o ierarhie a durerii.
1159.Doar cel ce înfruntă morala poate şti cât de benefică este
aceasta.
1160.Morala este piatra de hotar a limitei dintre fericire,
suferinţă şi răzbunare.
1161.Deznădejdea este o speranţă bolnavă, încât abia mai
poate lăsa paşi Destinului.
1162.Amintirea de a fi a vieţii este esenţa a ceea ce suntem noi
azi.
SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNŢELEPCIUNE
58
1163.Sufletul este o amintire a propriului trecut ce s-ar vrea
mereu viitor, devenind dor şi astfel care suflet nu-şi poartă
dorul său?
1164.Pedeapsa este o răzbunare a moralei.
1165. Doar cel ce cunoaşte ştie cât nu ştie.
1166.Renumele este un nume pe care a patinat timpul lăsânduşi
urma propriei sale patine.
1167.De n-ar fi floarea inimii tale ce s-ar face frumosul?
1168.Paşii sunt idolii creaţiei.
1169.Ce ar mai rămâne din noi dacă L-am înlătura pe
Dumnezeu? Nimic!
1170.Cultura va fi mereu oglinda moralei care se doreşte altfel
decât este acum.
1171.Visul este ceea ce credem că nu suntem pentru a fi.
1172.Care nor nu-şi are ploaia lui sau pasăre aripa ei? Dar care
om nu-şi areDestinul său sau care viaţă moartea ei?
1173.Fă pace cu tine însuţi ca viaţa să nu-ţi impună propria ei
pace.
1174.Dacă originea păcatului îl are ca şi creator pe Dumnezeu
mai este acesta păcat sau devine creaţie mirifică?
1175.Chiar dacă Dumnezeu ar fi cel mai mare păcătos din
această lume nu l-am putea conştientiza decât ca fiind cel
mai bun şi curat, iar păcatul Lui ar deveni imediat numai al
nostru, fiindcă dacă am pierde iluzia celui mai puternic în
care să credem şi care este Dumnezeu nu ne-ar mai rămâne
nimic.
1176.Oricât de neînsemnat ar fi izvorul, el este creatorul
oceanului.
1177.Ce-i poate lipsi cel mai mult acestei lumi în afară de
Dumnezeu?
1178.Rolul zorilor este de a şterge visele cu buretele uitării de
noi înşine.
1179.Amăgirea este o replică pierdută a firii.
1180.Grija este o datorie a vieţii de pe vremea când se
împrumuta la Destin crezând că va putea plăti înapoi fiecare
simţire a sa.
1181.Lăcomia este o formă absurdă de rugăciune prin care se
doreşte mai mult decât îndestulător.
1182.Invidia este libertatea de a fi înlănţuit cu propriile tale
lanţuri.
1183.Răutatea este o formă de sado - masochism meschin ce
se vrea adeseori morală.
1184.Linguşitorul este o fiinţă nesigură pe sine ce vrea să se
hrănească deseori cu forţa celorlalţi.
1185.Cât spaţiu îi este necesar unei clipe eterne?
1186.Locul sufletului este în dor, amintire şi speranţă.
1187.Bine ai venit lumină a iubirii mele fiindcă am obosit de
atâta întuneric meschin al societăţii