SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNŢELEPCIUNE
12
ÎNŢELEPCIUNE
1. Sfârşitul nu poate începe decât cu începutul spre a se
sfârşi cu înstrăinarea de sine, redevenind el însuşi.De aceea
fiecare om este un sfârşit continuu.
2. Când iubeşti dai sens acestei lumi.
3. Cu siguranţă ne tragem din mare fiindcă lacrimile
noastre sunt sărate şi atunci când le vărsăm pe obrazul
timpului, pe faţa noastră se prelinge marea din noi ce a fost
acolo dintotdeauna.
4. Cu toţii trebuie să avem libertatea de a muri demni într-o
viaţă ce a fost nedemnă de noi fiind supusă păcatului şi
deşertăciunii.
5. Veşnicia este inima oprită a Timpului.
6. Dacă viaţa este o iluzie ce anume poate fi adevărul ei?
7. Nimeni nu poate şti ce anume este cunoaşterea fără de
adevăr.
8. Cine a pierdut adevărul s-a pierdut pe sine.
9. A respira prin adevăr nu este totuna cu a-l cunoaşte.
10. Adevărul nu poate fi decât absolut fiindcă orice
relativitate a sa include şi minciuna faţă de sistemele de
referinţă unde devine variabil.
11. Adevărul absolut este unul singur pentru o infinitate de
posibile adevăruri relative care mint.
12. Este cineva care cunoaşte adevărul absolut?
13. Cine poate şti ce înseamnă iubirea la picioarele
adevărului absolut?
14. A FI este dilema vieţii în faţa eternităţii morţii.
15. Nu putem concepe moartea fără de viaţa din noi care o
conştientizează.
16. Întreaga viaţă nu valorează nici cât o clipă a
deşertăciunii adevărului absolut.
17. A fi dincolo de tine însuţi este poarta spre înţelepciune.
18. Fără adevărul absolut, este peste măsura noastră să
cunoaştem adevărata valoare a propriei noastre existenţe.
19. Dacă vom refuza dorul iubirii vom pierde şi ultima
adresă a străinului din noi.
20. Nu măsura cuvintelor este necesară ci însemnătatea lor.
21. Nu vom fi niciodată mai mult decât ne este dat să fim!
22. Nu suntem fiinţă decât în măsura Iluziei Vieţii noastre.
23. A fi este cel mai mare paradox al vieţii în faţa morţii.
24. A crede în ceea ce nu ştii este la fel de adevărat cu a
crede în ceea ce ştii atâta timp cât viaţa ta este o iluzie.
SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNŢELEPCIUNE
13
25. Fântâna sufletului tău nu va mai seca decât atunci când
în faţa ei va poposi clipa eternităţii spre a se adăpa cu apa
morţii.
26. Ne naştem mai morţi decât murim după ce am căutat
prin viscolul clipelor întreaga viaţă moartea.
27. Doar neînţelesul se vrea înţeles în nonsensul
deşertăciunii acestei lumi a iluziei.
28. Avem o sumedenie de gânduri întreaga noastră viaţă ca
în cele din urmă să ajungem cu toţii la concluzia unui singur
gând: Moartea!
29. Toate stelele din ceruri nu pot valora cât steaua ta doar
fiindcă este a ta.
30. Nimeni nu poate deschide porţile morţii fără să le
închidă la loc după el.
31. Dacă vei combina marea gamă coloristică a suferinţei vei
ajunge şi la fericire.
32. Toate căile vieţii duc către moarte.
33. Cel care nu a înţeles că rădăcina timpului său îi susţine
copacul vieţii s-a născut degeaba.
34. Oricât de mult vom adora trecutul el tot în viitor va muri
odată cu noi.
35. Câtă lumină vor mai avea de conştientizat ochii
destinului meu până când acesta se va împlini în moarte?
36. S-au aşternut frunzele speranţelor ce au hărăzit cuvinte
în trupul gândului. Asta este lumea.
37. Suntem un vis al unui gând ce trăieşte prin Cuvânt.
38. Cine se poate ascunde de moarte sau cine poate
îmbrăţişa vântul?
39. Ştie cineva de ce conştientizarea morţii trebuie să
moară?
40. Nimeni nu a fost dincolo de propria sa Iluzie a Vieţii
vreodată.
41. Niciodată nu vei afla în cascada privirilor altceva decât
Iluzia Vieţii ce cade în torente pe stâncile de granit ale
sufletelor.
42. Nu putem să concepem moartea ca fiind altceva decât
viaţa de apoi fiindcă nu putem conştientiza moartea decât
dacă trăim.
43. Te ador marea mea iubire fiindcă doar prin tine îmi pot
afla eternitatea unei clipe.
44. Am ajuns în portul viselor acestei lumi la fel de lipsit de
adevăr ca orice alt suflet ce visează că trăieşte prin
cunoaştere.
45. Oricât de surd ar bate dangătul clopotelor iubirii noastre
ele vor îndepărta în cele din urmă norii deşertăciunii acestei
lumi.
46. Nu există aripi ale viselor care să nu fi avut vreodată dea
face cu zborul gândurilor negre.
SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNŢELEPCIUNE
14
47. Nimic nu poate fi mai dureros decât atunci când plânge
cuvântul care ne-a dat suflarea de a visa la iubire.
48. Nimeni nu poate fi singur atunci când se împrieteneşte
cu străinul uitat din el.
49. A fi brav în faţa sorţii nu înseamnă să fii umil înaintea
morţii.
50. Eroii sunt sfinţii fiecărei naţiuni.
51. Sfinţii sunt cei care au reuşit să iubească mai mult decât
noi.
52. Nu vom reuşi niciodată să ne cunoaştem propriul nostru
sine fără sărbători şi aniversări.
53. Sufletul este o aniversare prelungă a propriei noastre
vieţi din această lume.
54. Cât suflet poate cuprinde mântuirea de sine a păcatului?
55. Unde este poarta vieţii decât în ochii sufletului tău?
56. Suntem o ţărână brăzdată de plugul dureros al Destinului
pentru a da naştere deşertăciunii unui timp.
57. Când norii vor deveni mai grei decât pământul din noi
dus o viaţă de către paşii Destinului fiecăruia, vom înţelege
că nu ploaia clipelor din ei ne-au întunecat soarele vieţii, ci
lipsa de a fi noi înşine.
58. Suntem mai supăraţi pe cer decât pe faptele noastre.
59. Epistola fiinţei noastre este scrisă cu literele pline de
sângele scurs din iubirea Cuvântului Lui Dumnezeu.
60. Nu fi tu însuţi mai mult decât poate fi Dumnezeu faţă de
tine.
61. Care scoică nu a simţit vuietul valurilor şi care pasăre nu
a înfruntat cel puţin odată vântul?
62. Nici o oboseală nu poate răpune speranţa decât moartea
ca fiind oboseala absolută a vieţii.
63. Câte adevăruri nu se perindă naufragiind prin Iluzia
Vieţii dar nici unul dintre acestea nu este adevăr absolut deci
adevărul real!
64. Cel mai mare dar făcut nouă de Dumnezeu este poezia
iubirii.
65. Te ştiu mai demult decât orice vreme, iubire!
66. Cine poate spune că nu este el totul?
67. Nu există nume care să nu dorească renume fiindcă
suntem din Dumnezeu.
68. Avem speranţa că vom trăi doar fiindcă trebuie să fim
alături de Dumnezeu la fel de vii ca şi el.
69. Nimeni nu va reuşi vreodată să înţeleagă înţelesul
măsurii propriilor sale cuvinte.
70. Nu scotoci sertarul gândurilor tale fiindcă vei fi mereu
mai debusolat decât acestea.
71. A reuşit cineva să fie propria sa dorinţă?
72. Nu te îndepărta de moarte fiindcă eşti plămădit din ea.
73. Cine poate să creadă în iluzie chiar dacă toţi trăim Iluzia
Vieţii?
SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNŢELEPCIUNE
15
74. Ochii tăi vor fi mereu mult mai alături de suflet decât
oricare parte a trupului exceptând inima.
75. Nu spera la pace cu duşmanul căruia nu îi recunoşti
meritele.
76. Marele dezmăţ al acestei lumi constă în cunoaşterea
păcatului.
77. A fost vreodată ceva care să nu fie cunoscut înainte de a
fi recunoscut?
78. Cine poate fi alături de tine fără Lumina Divină a inimii
sale?
79. Şi zăpezile inimii se topesc darămite privirile frugale ale
unui suflet încrezător în propria sa eternitate.
80. Nu irosi clipa vieţii tale care se împreună cu moartea
fiindcă vei regreta amarnic înstrăinarea de propriul tău sine.
81. Cine poate juca fără să-şi dorească un câştig fie şi el
sentimental?
82. Care nori pot să ude privirea fără de speranţe a
deşertăciunii din noi?
83. Ai fost vreodată mai departe de tine însuţi? Unde?
84. Oricâte viscole vor trece prin tine nici unul nu-ţi va
aduce primăvara decât iubirea.
85. Ascultă sfatul propriului tău Destin! Totul este un dat!
86. Cum poţi fi tu una din stelele cerului, odată ce stelele nu
pot fi numărate? A câta stea eşti tu?
87. Care grăunte de praf poate fi mai uşor dus de vântul
deşertăciunii vieţii tale decât cunoaşterea?
88. Este răsăritul mai superior apusului doar pentru că îl
precede cu o zi iar apusul precede răsăritul cu o noapte? Ar
mai fi ziua fără noapte şi răsăritul fără de apus, viaţa fără de
moarte?
89. A spune că moartea se opune vieţii este la fel cum ai
afirma că trăieşti adevărul absolut.
90. Nu există Dumnezeu mai real şi nici Dumnezeu mai
adevărat decât Dumnezeul cunoaşterii tale.
91. Câte clipe vor mai muri în mlaştina iluziei tale de a fi
om?
92. Doamne ascultă absurditatea din noi pentru a ne învia
din iluzie!
93. Ştie cineva care sunt gândurile Lui Dumnezeu, chiar
dacă acestea sunt plante, munţi, cer, stele sau orice altceva?
94. Sunt mai departe de mine decât de Tine Doamne!
95. Unde voi afla liniştea decât în uitare?
96. Pot să-i spun amurgului din care este clădită lumea că
sunt un răsărit în această viaţă?
97. A lipsit cineva de la masa creaţiei?
98. Cât absurd poate fi în inima fără de Dumnezeul Creator
odată ce suntem creaţie.
99. Care depărtări pot fi scrutate fără Dumnezeu?
SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNŢELEPCIUNE
16
100. Nu pot să simt niciodată că Iluzia Vieţii este un adevăr
atâta timp cât orice iluzie reflectă irealitatea şi totuşi, chiar şi
neadevărul este un adevăr la rândul lui.
101. Ferice de cel ce crede în iluzie fiindcă astfel îşi poate
găsi marele său adevăr!
102. Speră în speranţa Iluziei Vieţii tale fiindcă este unicul
lucru real pe care îl ai!
103. Câtă greutate poate căra un gând ce nu recunoaşte că este
o iluzie?
104. Nu stropii ploilor sunt cei care aduc norii.
105. Care fluviu se poate revărsa peste munţii iubirii tale?
106. Nu lăsa niciodată ca înţelesul luminii iubirii tale să-ţi
scape în neantul întunecos al uitării.
107. Care creangă nu-şi are frunzele sale şi care ram nu-şi va
avea florile sale?
108. Nu pleca niciodată din tine fiindcă te vei rătăci până şi
de viaţa ta.
109. Care frumuseţe poate să fie vârful muntelui vieţi tale pe
care să îl urci până la capăt?
110. Unde bate zefirul lumii din privirea ce ţi-a dat să trăieşti
clipa eternă a iubirii altundeva decât în Lumina Divină a
privirii?
111. Cine poate fi îngândurat fără de lumina unei amintiri?
112. Nu-ţi ascunde niciodată teama fiindcă va deveni propriul
tău Dumnezeu ascuns în tine.
113. Ascultă de timp deoarece te trece de tot şi de toate.
114. Care eternitate poate fi mai mare sau mai mică? Dar care
realitate poate fi o eternitate în cugetul tău?
115. Nu spera că vei primi ajutor de la cuvintele vieţii fiindcă
toate te duc spre moarte.
116. Cine se roagă la ajutor în Iluzia Vieţii sale nu înţelege că
unicul ajutor este doar moartea.
117. Poate exista înţelept fără de înţelepciunea iluziei sau
viaţă fără de moartea iluziei?
118. Am crezut în crezul crezului fără să-i recunosc calitatea
de a fi adevăr absolut.
119. Fiecare zbucium are cutremurul care l-a creat precum
fiecare moarte are viaţa care a născut-o.
120. Caută străinul din tine uitat până şi de moartea ta.
121. Crezul în moarte te duce să cugeţi la viaţă iar crezul în
viaţă te duce cu gândul la moarte.
122. Singurătatea este etalonul ce desparte viaţa de moarte.
123. Unicul avantaj al cunoaşterii este că poate motiva
suferinţa.
124. Între animal şi lume sunt mai puţine semne de întrebare
decât între om şi lume. Oare câte astfel de semne de întrebare
sunt în Cuvântul Lui Dumnezeu?
SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNŢELEPCIUNE
17
125. Oricâte frunze ar avea copacul sufletului tău în faţa
arşiţei din cuvintele Timpului acestei lumi, ele nu-ţi vor
putea umbri niciodată eternitatea pierdută din tine.
126. Nu poţi fi niciodată prietenul sinelui tău decât străinul
acestuia fiindcă tu eşti muritor iar sinele tău: nemuritor!
127. Cine ştie câte lacrimi au curs în Cuvântul Lui Dumnezeu
de la facerea lumii?
128. Mergem prin Timp de la naştere pentru a avea de unde
veni odată cu moartea.
129. Nu există călăuză mai mai bună în această lume decât
uitarea.
130. Doar în ochii iubirii vei putea găsi infinitul.
131. Cine poate cunoaşte adevărul absolut al iluziei sau al
deşertăciunii? Iată de ce avem impresia rostului împlinit al
acestei lumi.
132. Suntem epava Cuvântului Lui Dumnezeu sau corabia sa?
133. De ce omul este obligat să înveţe necunoaşterea?
134. Logica cea mai sigură a cunoaşterii constă în lipsa
cunoaşterii.
135. Lumea unui animal se reduce la perimetrul său. Lumea
omului la perimetrul ei, dar lumea Lui Dumnezeu mai are
perimetre? Dacă are nu este infinită, iar dacă nu are,
înseamnă că nu mai este lume.
136. Nu există aşteptare mai lungă pentru nimeni decât
moartea.
137. Zorii frumuseţii vin întotdeauna după noapte.
138. Te rog iubite zeu al fericirii arată şi lumii noastre
strălucirea spectrului tău care aici înseamnă uitare de tot şi de
toate.
139. Ogorul sufletului trebuie udat cu ploile de lacrimi ale
iubirii, altfel va deveni deşert.
140. Cine cunoaşte viaţa care să nu mistuie clipele propriului
ei Timp?
141. Nemurirea trece înainte de toate prin moarte.
142. Nu cunosc nici un stâlp cardinal al Timpului pe care să
scrie eternitate tocmai fiindcă eternitatea nu mai este Timp.
143. Ce ne-am face fără suferinţă în faţa fericirii?
144. Câte focuri mistuitoare pot fi în cuvintele libertate, pace
şi democraţie şi cât de uşor pot fi stinse de ignoranţă, prostie
şi trufie?
145. Cine a ales o astfel de lume pentru noi şi de ce?
146. Trăim în spatele uşilor închise ale propriului Destin.
147. Marea descoperire a acestei lumi este deşertăciunea.
148. Ne aflăm pe lumea unde munţii dorului sunt cei mai
măcinaţi.
149. Cu ce ne-am putea hrăni sufletul în afară de rugăciune în
lumea deşertăciunii?
SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNŢELEPCIUNE
18
150. De ce este omul fiinţa care a învins în lumea
deşertăciunii, detronând toate speciile de animale? Pentru că
este cel mai apropiat de perfecţiunea deşertăciunii.
151. Nici un clopot nu va suna mai tare decât acela al
mântuirii propriei noastre inimi de dangătul iubirii.
152. Oricât de mult ar viscoli cu clipe peste Destinul nostru,
el va rămâne nepăsător la troienele suferinţei din noi,
mergând să se împlinească în moarte.
153. Dacă viaţa este o sală de aşteptare a sfârşitului, să fie
moartea o sală de aşteptare a începutului?
154. Te rog Doamne spune-mi de ce, pentru ce şi cum de s-a
putut întâmpla întregul Tot ce-şi aşteaptă moartea?
155. Oricâtă libertate ţi-ar da zborul, teama de prăbuşire te
readuce cu sufletul pe pământ.
156. A fi în faţa morţii înseamnă viaţă şi în faţa vieţii naştere
dar dincolo de acestea ce mai înseamnă?
157. Urmele paşilor marilor iubiri vor arde etern fulgii
clipelor, topindu-le uitarea din ei.
158. Ne este dat să ştim doar ceea ce cunoaştem din infinitul
necunoaşterii. Atunci ceea ce ştim nu este tot necunoaştere?
159. Ne aflăm înainte de noi înşine datorită morţii?
160. Marea revelaţie a fiecărui om constă prin împlinirea
propriului său Destin în moarte.
161. Ne naştem singuri şi murim la fel de singuri.Se pare că
singurătatea este măsura dată de Dumnezeu sufletelor
noastre.
162. Aripile iubirii oricât de sus ar zbura tot în sufletul
înconjurat de ţărâna trupului se vor odihni.
163. Marile minuni ale lumii, oricât de impunătoare ar fi ele
rămân tot rezultatul setei de putere.
164. Cine a înţeles vreodată Cuvântul Lui Dumnezeu? Mulţi
vor spune unii. Atunci care este acela din infinitatea de
Cuvinte ale Limbajului Pur Universal?
165. Călătorul trebuie să meargă pe drumul său şi omul pe
moartea sa.
166. Deschide fereastra Cuvântului din tine ce ţi-a născut
simţirea care se numeşte Eu.
167. Înţelege că doar moartea îţi va putea spune vreodată
adevărul despre Iluzia Vieţii tale.
168. Ce reprezintă viaţa în faţa Adevărului Absolut?
169. Adevăratul înţelept va asculta simfonia liniştii şi va bea
apa uitării spre a-şi înţelege rostul propriei sale deşertăciuni.
170. Oricât de singuri am fi, fără de Lumina Divină din noi
am fi infinit mai singuri.
171. Fiecare petală a florii sufletului tău este o eternitate
pierdută din tine de către viaţă.
172. Nu există paşi care să nu calce Timpul în picioare.
173. Cine a numărat vreodată valurile din oceanul ochilor tăi?
SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNŢELEPCIUNE
19
174. Nimic nu este mai simplu decât să-ţi spui durerea într-o
lume nepăsătoare de orice suferinţă.
175. A văzut cineva furtună liniştită sau iubire fără de
furtună?
176. Trăind deşertăciunea nu spera la viaţă împlinită.
177. Nu există pisc care să nu poată fi atins de iubire.
178. Fraza cea mai perfectă este aceea fără de cuvinte.
179. Limita bunului simţ se află întotdeauna pe sceptrul
puterii.
180. Cât de amăgitoare pot fi zilele Destinului scurse la
picioarele morţii.
181. Apusul este bocetul Timpului iar răsăritul zâmbetul său.
182. Nu poate fi rău mai mare decât acela de a nu afla
vreodată în viaţă răul şi binele iubirii.
183. Iluzia Vieţii este visul vieţii care te face să trăieşti ca
fiind realitate, momentele a ceea ce crezi tu că ar fi Destin.
184. Să fie visul vieţii o geană din Cuvântul Lui Dumnezeu
care-şi doarme adânc realitatea?
185. Nu încerca să speri la moarte înainte de a fi trezit din
visul vieţii.
186. Sufletul este pana cu care şi-a scris Dumnezeu Cuvântul
Facerii.
187. Oricât de înalte ar fi valurile vieţii ele nu vor întrece
niciodată adâncimea oceanului morţii.
188. Cugetarea este un vis lucid din visul Iluziei Vieţii.
189. Înţelepciunea este mai înainte de toate simţire şi abia pe
urmă cunoaştere.
190. Locul Destinului este alături de Întâmplare fiindcă doar
prin ea se poate împlini fără să uităm că unica Întâmplare
Întâmplătoare este Dumnezeu.
191. Câte naufragii nu s-au întâmplat pe oceanul care ne-a dat
viaţa speranţei?
192. Ce este mai dăunător sau mai benefic? Prea multă viaţă
sau prea puţină?
193. Doar Dumnezeu poate cunoaşte de ce ştie.
194. Oare cât viitor a avut de îndurat călătorind prin întregul
Univers sămânţa gândului nostru ce a devenit trecut într-o
clipită aproape fără să ne dăm seama?
195. Suntem un bulgăre de nea care nici măcar nu ştie câţi
fulgi de eternitate conţine fiecare clipă din noi.
196. Oare cât trecut a dat la spate Universul pentru a ne visa
viitorul?
197. Dacă nu am fi vis ci realitate ar însemna că Dumnezeu a
greşit mult faţă de noi.
198. Cum speranţa nu poate spera mai mult decât propriul său
sine omul nu poate fi altul decât sufletul său.
199. A fi divin înseamnă a a trage obloanele Timpului peste
conştiinţa atavică a firii.
200. Lumina Divină din noi este sufletul Universului nostru.
SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNŢELEPCIUNE
20
201. Fericirea nu se va împăca niciodată până la sfârşit cu
viaţa.
202. Dacă nu am cunoaşte nu am muri.
203. Rolul vieţii este de a-şi plăti până la ultima clipă datoria
sa faţă de moarte.
204. Nu există animal de pradă mai feroce decât Iluzia Vieţii.
205. Cu cât îl simţim pe Dumnezeu mai îndepărtat de noi cu
atât devenim mai străini de moarte prin teamă.
206. Unicul viciu divin al Cuvântului Lui Dumnezeu constă
în cunoaştere.
207. Prin cunoaştere suferim şi ne bucurăm deopotrivă de noi
înşine.
208. Nu există gară în care să nu oprească iluziile deşarte ale
vieţii ce-şi aşteaptă moartea.
209. Câtă grijă trebuie să fi avut Dumnezeu de noi atunci
când şi-a rostit Cuvântul din care să nu lipsească şi
izbăvitoarea moarte.
210. Fără amintire lumea ar dispare.
211. Tot ceea ce ştim noi despre lume este o amintire
memorată cândva de Dumnezeu pe care şi-ar fi dorit probabil
să o uite dăruindu-ne moartea.
212. Oricât de neînsemnată ar fi fărâma de praf a sufletului
nostru aceasta poate cuprinde întregul Univers devenind un
Dumnezeu al propriei sale firi.
213. Oricâte toamne se vor aşterne peste arborele Destinului
nici una nu este iarna morţii.
214. Nutrim o mare stimă pentru ierarhie fără să realizăm că
picioarele ei sunt alcătuite din cel mai pestilenţial noroi al
firii umane.
215. Ne trezim în viaţă ca să o trăim sau ca să o murim?
216. Mi-aş dori să naufragiez etern pe oceanul fără de sfârşit
al ochilor tăi alături de soarele fierbinte al iubirii.
217. De la adoraţie la rugăciune nu există decât un mic pas de
care se va folosi mereu ierarhia.
218. Cine încearcă să afle logica iubirii va muri fără să poată
iubi vreodată.
219. Ne naştem cu imaginea propriului nostru suflet pentru a
trece cu fiecare clipă a vieţii prin nenumărate imagini ca să
rămânem cu ultima imagine din faţa morţii.
220. Nu există deşert mai mare decât acela al vieţii.
221. Oricum îţi vei trăi viaţa vei realiza că aceasta este un
mare regret al Eului nostru.
222. Care viaţă nu-şi caută izbăvirea prin Destin?
223. Ce altceva aparţine lumii decât deşertăciunea propriului
ei vis?
224. Nu ştiu dacă fără această lume Dumnezeu ar fi mai
fericit dar sunt sigur că omul: DA!
225. Şi dacă vom merge până dincolo de stele ne vom găsi
vreodată pe noi?
SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNŢELEPCIUNE
21
226. Orice adevăr în afară de Adevărul Absolut este
nemărginit.
227. Nimic nu este mai liber în această lume decât teama.
228. Rostul fiecăruia este să murim părăsindu-ne viitorul.
229. Care inimă nu bate sângele cuvintelor şi care cuget o
înţelege?
230. Nu sper ca firul de iarbă să devină arbore falnic în lumea
omului.
231. Politica este făcută pentru a ni se călca pâinea cuvintelor
în picioare, hrănindu-ne astfel cu deşertăciune.
232. Care este scopul lumii când toate scopurile se reduc la
moarte?!
233. Te naşti pentru a muri şi dai naştere pentru aceeaşi
moarte.
234. A spune că Dumnezeu a greşit este o blasfemie dar a
spune că ar fi trebuit să ne facă de la început fără de păcat
este o prostie?
235. Descoperă-L pe Dumnezeu mai înainte de toate numai în
tine pentru a-L înţelege pe Dumnezeul societăţii tale.
236. Nu există strigăt mai tare decât acela al liniştii.
237. Rupe lanţurile din tine însuţi şi lasă Lumina Divină de
dincolo de Iluzia Vieţii să-ţi inunde simţirea pentru aţi
înţelege străinul din tine care ai fost cândva tu.
238. Unde se pot întâlni toate punctele unui infinit dacă nu
într-un cerc vicios al destinului gândirii noastre?
239. Cu toţii îmbrăţişăm viaţa la naştere pentru a ne dumiri ce
am ţinut în braţe abia pe patul morţii.
240. Câtă frumuseţe poate ascunde binele şi răul din cugetul
nostru?
241. Viaţa este un joc absurd în care marchează doar cel care
ajunge la limita propriei sale întrebări spre a descoperi
deşertăciunea.
242. Nu am să înţeleg niciodată de ce valurile Timpului vin
din viitor spre a lovi trecutul cu prezentul lor.
243. Când va ajunge lumea la capătul puterilor sale atunci şi
poveştile de iubire vor obosi.
244. Singurătatea plouă cu dor peste cimitirul gândurilor
noastre.
245. Avem de înţeles ceva în această lume unde bolile
fiecărei societăţi constau în ierarhizarea deşertăciunii?
246. Ce poate fi mai simplu decât să complicăm totul?
247. Viaţa înseamnă cuvinte străine de ochii cugetului tău.
248. Marea greşeală a omenirii a fost când a înţeles că poate
folosi cuvinte ce conservă simţuri moarte demult.
249. Fiecare fir de praf oricât de neînsemnat ar fi este opera
Cuvântului Lui Dumnezeu ca şi cel mai măreţ produs al
acestuia: Iubirea.
250. Cum nu există frunză care să nu veştejească aşa nu vei
afla niciodată adevărul absolut al eternităţii.
SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNŢELEPCIUNE
22
251. Ce mult îmi lipseşti atunci când ninge cu necuvintele tale
peste inima mea.
252. În urma noastră nu poate rămâne decât clipa şi atât.
253. Cât de diferiţi putem fi faţă de noi înşine de cele mai
multe ori.
254. Marea împlinire a timpului nostru constă în criza de
personalitate a acestuia.
255. Aţi găsi mântuirea de sine oriunde altundeva decât în
tine este o mare imposibilitate.
256. Cel lipsit de griji se reazămă numai pe necunoaştere sau
uitare de sine.
257. Nu încerca să te învinuieşti de ceea ce faci în Iluzia
Vieţii tale fiindcă doar cel ce cunoaşte adevărul absolut ştie
ce este vina.
258. Originea suferinţei constă în Iluzia Vieţii ce ne amăgeşte
că putem şti cu adevărat cunoaşterea.
259. În iubire nu există limită de vârstă ci doar delimitare de
spaţiu.
260. Cea mai mare singurătate este singurătatea de tine însuţi.
261. Câtă ţărână avem de cărat o viaţă întreagă pe spatele
sufletului nostru?
262. Doar cel ce prinde orizonturile cu mâna poate înţelege de
ce inima mea soarbe clipa ochilor tăi.
263. Numai dincolo de aparenţe s-ar putea să te întâlneşti cu
tine.
264. Doar în liniştea din ochii unui uragan simţi măreţia
acestuia precum în liniştea din privirea ta simt adevărul unei
mari iubiri.
265. Fi binecuvântată clipă a răsăritului iubirii peste viaţa
ţărânei ce o port spre moarte.
266. Nu există regulă a jocului vieţii care să nu includă
moartea.
267. Doar atunci când vei înţelege de ce nimeni nu poate fi
Nimeni în locul tău vei afla adevărul despre tine însuţi.
268. Nu există râu care să se verse în propriul său izvor în
afară de Adevăr.
269. Marile dezamăgiri ale vieţii nu vin niciodată din ceea ce
detestăm ci tocmai din ceea ce năzuim.
270. Speranţa este o libertate neînţeleasă pe deplin.
271. Viciul te supune doar dacă îl desconsideri.
272. Malul vieţii tale nu va fi presărat cu spini dacă vei
înţelege moartea.
273. Sufletul devine fiinţă doar atunci când devine conştient
de ţărâna care îl îmbracă.
274. De ce să mai aşteptăm ziua de mâine dacă întreaga viaţă
ne este dată pentru a aştepta moartea?
275. Soarele iubirii va străluci numai acolo unde vor dispărea
pentru totdeauna norii oricăror întrebări.
276. Doar amurgul gândurilor îţi poate istorisi întreaga lor zi.
SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNŢELEPCIUNE
23
277. Dacă vrei ca floarea sufletului tău să nu se ofilească,
stropeşte - i fiecare petală a simţămintelor cu iubire.
278. Oare de ce îl simţim pe Dumnezeu mai aproape abia
înaintea morţii?
279. Câte stele are Universul la o singură Lumină Divină?
280. Rădăcinile din sufletul tău nu vor putea fi niciodată
smulse de Timp fiindcă se ramifică departe în moarte prin
strămoşi.
281. Cu toţii suntem o urmă a strămoşilor noştrii pierdută în
zăpada glacială a Timpului îngheţat.
282. Limita necuviinţei constă în armele moralei.
283. Cine poate număra firele de păr ale Lui Dumnezeu sau
stelele Universului? Acela va putea şti de ce cunoaştem astfel
Iluzia Vieţii.
284. Înţelepciunea este unica mimică reală a vieţii dinaintea
morţii.
285. Nu există înţelept care să afirme că ştie ci doar înţelept
care să înţeleagă de ce nu ştim şi cât mai avem de cunoscut
cu fiecare lucru nou ce l-am aflat.
286. Limita Timpului este acolo unde se limitează
cunoaşterea Iluziei Vieţii.
287. Înţelepciunea este un păcat ce ar trebui iertat Iluziei
Vieţii.
288. Nu există înţelept al înţelepţilor ci doar înţelept al
înţelepciunii.
289. Cerul intangibil este tabla de scris pentru speranţe.
290. A reuşit cineva să-i fure cerului propria sa stea?
291. Cine petrece cu speranţe adoarme cu vise. Iată Iluzia
Vieţii.
292. Tristeţea te macină doar dacă te hrăneşti de la moara
Hazardului cu boabele putrezite ale clipelor fără de împliniri.
293. Caută mereu în afară de tine spre a fi fericit şi a te
cunoaşte.
294. Petalele cuvintelor tale chiar si duse de vânturile
nepăsătoare ale toamnelor uitării vor înmuguri în eternul din
mine.
295. Ce poate fi mai trist decât să vezi un Cuvânt cu faţa plină
de sânge, lovit de Neînţeles?
296. Doar la masa tăcerii vei reuşi să înţelegi Cuvântul.
297. Fără amintire am fi fără viitor.
298. Tăria pietrei se vede doar în oglinda Timpului.
299. Câtă sudoare are de îndurat sufletul pentru a se împlini
prin moarte?
300. Aripile dorului se frâng cel mai greu.
301. Oare ne-ar fi mai bine dacă am cunoaşte Adevărul
Absolut?
302. Mai departe de tine nu poate fi decât cel mai apropiat ţie:
Dumnezeu.
303. Între profan şi sacralitate se interpune iubirea.
SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNŢELEPCIUNE
24
304. Amăgirea naşte lumea speranţelor.
305. Marea linişte nu constă în moarte ci în conştientizarea
liniştii.
306. Oricâte gări vei întâlni nici una nu te va regăsi pe tine
însuţi precum gara morţii.
307. Cine poate asculta cuvintele stelelor fără să nu-şi
privească bolta propriei sale vieţi.
308. Marea nemărginire se termină vrând nevrând în visare şi
moarte.
309. Privesc la stânca Iluziei Vieţii şi mă întreb de ce este un
sfinx al morţii?
310. Am crezut în nemărginire nu fiindcă nu m-aş fi mulţumit
cu visul acestei vieţi ci fiindcă ştiam că doar acolo se
ascunde Adevărul Absolut.
311. Viaţa este locul unde marile speranţe sunt marile
înfrângeri.
312. Cunoaştem visul pe care îl trăim în această lume cu
pietrele lui de hotar roase de deşertăciune: viaţa şi moartea.
313. În ierarhie nu există egalitate.
314. Ca orice alt vis şi visul vieţii are propriile sale coşmaruri
de aceea aeriseşte camera sufletului înainte de a înţelege zorii
noii zile.
315. Ascultă de tine însuţi pentru a-L putea auzi pe
Dumnezeu.
316. Care urmă nu-şi şterge lacrima amintirii odată şi odată
de pe faţa timpului său?
317. Suferinţa este dirijorul clipelor de la opera vieţii noastre.
318. Dacă istoria nu s-ar pierde în tot felul de repetiţii ar
putea avea odată şi odată un spectacol reuşit.
319. Am tras obloanele timpului pentru a înţelege adevărul
Luminii Divine din sufletul tău.
320. La capătul drumului va fi mereu acel ceva care îţi va
spune dacă a meritat să baţi atâta cale spre a ajunge acolo.
321. Sinceritatea în lumea viselor este cheia coşmarurilor
fiindcă propovăduieşte un adevăr ce nu poate exista niciodată
într-o irealitate a unui vis.De aceea viaţa noastră este sinceră
cu noi şi cunoaşterea ce o avem despre lume.
322. Unicul adevăr al acestei lumi este iubirea şi credinţa în
aceasta.
323. Chiar de vom ajunge într-o zi la stele visul vieţii îşi va
găsi noi pagini ce ne vor arăta calea spre moarte.
324. Totul este o trecere prin deşertăciune şi durere în lumea
umbrelor efemere.
325. Ce s-ar face zborul fără aripi şi moartea fără viaţă?
326. Oriunde vei merge vei întâlni propria ta moarte ce caută
să te înţeleagă.
327. Ce poate fi mai ascuns acestei lumi decât adevărul?
SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNŢELEPCIUNE
25
328. Oare câte vorbe deşarte se vor mai revărsa în mlaştina
deşertăciunii până când vom deveni conştienţi de aurul
Cuvântului Lui Dumnezeu din noi.
329. Nu-i spune inimii de ce bate fiindcă oricum nu te va
înţelege.
330. Lacrima iubirii nu va aparţine niciodată ţărânei din noi.
331. Ce poate fi mai murdar în această lume decât să numeşti
profanul drept iubire ce poate fi comercializată?
332. Noroiul de pe faţa lumii nu va putea fi spălat vreodată
nici cu un ocean de lacrimi.
333. Oricâte coşuri vom umple la autoservirea vieţii, pe
tărâmul morţii nu putem lua nimic cu noi în afară de noi
înşine.
334. Există un joc mai adevărat decât cel dintre viaţă şi
moarte?
335. Tributul suprem al fiinţei este moartea.
336. Măsura tuturor lucrurilor este Iluzia Vieţii.
337. Cum nimeni nu-şi poate umple paharul propriei sale vieţi
cu moarte tot aşa nu va înţelege pe deplin adevărul despre el
însuşi.
338. Fiecare căutăm farul pierdut în ceaţa propriei noastre
vieţi de către moarte fără să ştim de ce.
339. Destinul este râul Adevărului Absolut care curge prin
liniile propriilor noastre pălmi bătătorite de clipele
deşertăciunii.
340. De ce am fi noi o insulă de viaţă în oceanul etern al
morţii?
341. Nimic nu poate fi mai înălţător decât zborul alături de
seninul neînţelesului destin al propriei tale morţi.
342. A stat cineva la masa Timpului să ştie cum îşi
drămuieşte acesta fiecare clipă pe care o irosim fără nici o
remuşcare?
343. Haosul este perfecţiunea aranjată astfel de Dumnezeu.
344. Pacea dintre clipe înseamnă Timp.
345. Toate cuvintele duc în cele din urmă la moarte.
346. Ce s-ar face această lume fără de visul cunoaşterii? Unde
ne-am trezi dacă nu în realitatea a ceea ce ar trebui să fim noi
şi lumea?
347. Să fie viaţa o repetiţie a unei piese pusă în scenă de
moarte?
348. Ce poate fi mai divin decât să simţi respiraţia Cuvântului
din gândurile tale?
349. Nu există vârf mai înalt de cucerit decât propria ta viaţă.
350. Sinceritatea este o armă a uitării de tine însuţi.
351. Nimeni nu poate spune încotro se îndreaptă moartea.
352. Urma paşilor Destinului tău se vor pierde în ninsoarea
clipelor acestui timp iluzoriu.
353. Nu contează lungimea vieţii ci menirea ei.
SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNŢELEPCIUNE
26
354. Timpul este o suprapunere de rupturi dintre viaţă şi
moarte.
355. Marea schismă tragică a lumii constă în despărţirea
acesteia de realitatea propriului său sine.
356. Nu spune nimănui încotro vei merge fiindcă nu s-a
născut omul care să înţeleagă moartea.
357. Nimeni nu a suferit mai mult decât Iluzia Vieţii sale.
358. Nebun este cel ce plânge viaţa ignorând cât de mult l-ar
putea înţelege moartea.
359. Din norii viselor nu se vor scurge niciodată fulgere atât
de mari încât să ardă zorii.
360. Diferenţa dintre vis şi faptă constă în trezirea din ambele.
361. Care vânt poate bate mai profund decât o inimă?
362. Viaţa este o loterie unde cu toţii sperăm.
363. Cea mai adâncă groapă este cea săpată de iubire.
364. Nu există ziduri mai groase decât zidurile dorului.
365. Apusul diferă de răsărit prin sărbătoarea ochilor tăi.
366. Care cruce este mai grea? Aceea dusă de tine pe Golgota
ce-ţi leagă naşterea de moarte sau aceea dusă de lume prin
nesăbuinţa de a exista?
367. Copacul cel mai falnic este cel ce are norocul să rămână
netăiat.
368. Tăcerea este balanţa caracterului unui om.
369. Prostia este limita dintre tine ca individ şi ceea ce-ţi
oferă societatea.
370. S-au spus atât de multe cu privire la fericire încât cu toţii
ar trebui să ne lăsăm visele, speranţele şi dorinţele deoparte
spre a trăi fericirea altora?
371. Orice mare bucurie a Iluziei Vieţii devine deopotrivă şi o
insultă la adresa lumii.
372. Nu există loc sub soare fără de griji şi nici moartea fără
de viaţă.
373. Cât praf poate cuprinde întreaga lume ce este un grăunte
de praf în Univers?
374. Râul se îndreaptă spre ocean iar acesta spre norii cerului
ce vor uda ţărâna plămădită de viaţa datoare cu moarte.
375. Ce înseamnă a fi neînsemnat într-o lume la fel de
neînsemnată faţă de Univers?
376. Ninge cu freamătul stelar al apocalipsei peste
Dumnezeul din sufletul fiecăruia dintre noi.
377. Am văzut cuvinte bolnave, fără articulaţii, dorite sau
nedorite, însângerate sau indiferente, chiar şi cuvinte moarte
fiindcă toate sunt la rândul lor una din feţele omului.
378. Ce s-ar face gândul fără de cuvânt?
379. Şi cuvintele îşi au propriul lor Destin.
380. Nu există bogăţie mai mare decât iubirea.
381. Sfatul cel mai înţelept pe care ţi-l poate da cineva este să
gândeşti singur.
SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNŢELEPCIUNE
27
382. Nu trebuie să pronunţi numele deşertăciunii ci doar să
vrei a înţelege această lume.
383. Ce poate fi mai nimic decât nimicul dacă nu Totul?
384. Liniştea are rădăcină în teamă.
385. Cum moara vieţii este făcută să macine clipe, suferinţa
este făcută să macine speranţe.
386. A oprit vreodată cineva ploaia fiindcă putrezea un fir de
iarbă?
387. Înainte de învăţături şi dogme crede în propriile tale
simţuri.
388. Oricât de multă apă a vieţii va curge la vale, nu uita că şi
valea este ţărână.
389. Dorinţa este începutul fiecărei iluzii.
390. Fructele iubirii şi simţămintele firii, sunt perfecţiunea
noastră.
391. Cine nu înoată în viaţă se îneacă.
392. Cu toţii mergem întreaga viaţă din sinele nostru pentru a
avea de unde veni în noi înşine.
393. Numai cel ce nu cunoaşte moartea va iubi cu adevărat
viaţa.
394. Oricât de amar ar fi cerul acestei lumi ne este teamă să îl
pierdem.
395. Cine poate spune de ce întreaga lume este o răscruce de
drumuri desfundate cu un Destin comun prin moarte?
396. Lasă lumea să orbească prin vorbele ei, tu priveşte numai
către Lumina Divină din tine.
397. Nu există fericire mai mare decât uitarea în lumea
deşertăciunii.
398. Numărul versurilor de laudă necesar Dumnezeului din
tine va fi întotdeauna infinit.
399. Nimic nu este mai important în această lume decât
moartea pentru care ne pregătim întreaga viaţă.
400. Cel mai mare dar făcut de Dumnezeu acestei lumi
deşarte este că nu există ramură care să nu se frângă în
copacul deşertăciunii.
401. Fără de moarte am fi mult mai singuri de noi înşine.
402. Suntem o aripă de înger căzută în păcat.
403. Totul se bazează pe valoare în lumea deşertăciunii
noastre, dar care este aceasta?
404. Nu există flori mai frumoase decât cele ale sufletului.
405. Cel ce nu priveşte în trecut nu va înţelege niciodată
viitorul.
406. Fără suflet nu există împlinire.
407. Fi atent la moment, poate fi mai important decât întregul
timp al vieţii tale.
408. Din grâul suferinţei se plămădeşte pâinea fericirii.
409. Oricât de mult ai căuta frumuseţea în formă aminteşte-ţi
că cel care o contemplă, sufletul, nu are nici o formă ci doar
simţăminte.
SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNŢELEPCIUNE
28
410. Cel mai înalt munte nu este cel care măsoară foarte mult
ci acela care nu poate fi cucerit.
411. La ce bun să fii în cea mai liniştită zonă din mijlocul
naturii dacă natura sufletului tău este într-o continuă furtună?
412. Respectul este umilinţa dorită şi acceptată fără de care
coloana vertebrală a societăţii s-ar frânge.
413. Cu toţii dansăm tangoul vieţii cu lumea, până când
înţelegem că totul a fost o simplă iluzie cu un sens dat.
414. Dumnezeu este unicul ce poate înţelege neînţelesul