SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNŢELEPCIUNE
116
2680.Nu există lege fără de cunoaştere precum nu există
amintire fără de Destin.
2681.Cunoaşterea te aşteaptă doar în gara unde trenul vieţii
tale nu opreşte niciodată.
2682.Cunoaşterea este suspinul deşertăciunii.
2683.Cunoaşterea este răsăritul sufletului căzut accidental în
această lume a necunoaşterii sau iluziei, devenind
necunoaştere pentru suflet.
2684.Adevărata cunoaştere în lumea iluziei este intuiţia pe
care nu o aflăm cunoscând ci necunoscând.
2685.Cunoaşterea este stâlpul infamiei acestei lumi iluzorii.
2686.Cunoaşterea este zefirul frumuseţii care nu poate fi
niciodată văzut ci doar simţit în lumea deşertăciunii.
2687.Cunoaşterea nu te roagă niciodată ci te obligă.
2688.Cunoaşterea se limitează la a nu avea limite.
2689.Cunoaşterea nu afirmă niciodată că e înţeleaptă, însă
înţelepciunea va şti mereu.
2690.Cunoaşterea este fluxul adevărului şi refluxul iluziei.
2691.Cunoaşterea este ţărmul ce nu poate fi atins niciodată în
această lume iluzorie.
2692.Cunoaşterea este dorul de a fi dincolo de tine.
2693.Cunoaşterea este trandafirul al cărui ţepi te rănesc doar
dacă îi înţelegi.
2694.Cunoaşterea devine frumuseţe numai acolo unde ştii că
totul e o deşertăciune în această lume, afară de iubire.
2695.Cunoaşterea devine o odisee a spiritului doar dacă acesta
îşi părăseşte închisoarea pământului în care este întrupat.
2696.Cunoaşterea te părăseşte doar dacă începi să crezi în
deşertăciunea acestei lumi.
2697.Cunoaşterea te iubeşte doar dacă nu vei întreba nimic
niciodată cu privire la absolut şi vei asculta şoaptele
Universului din inima sufletului tău.
2698.Cunoaşterea este zefirul eternităţii.
2699.Cunoaşterea este frumuseţea infinitului plecat să se
odihnească puţin pentru această lume deşartă.
2700.Cunoaşterea este dorul care nu poate fi cuprins al
necuprinsului.
2701.Cunoaşterea este ramură de măslin a Lui Dumnezeu care
nu se va ofili niciodată chiar de întreaga lume ar dispare cu
deşertăciunea ei cu tot.
2702.Cunoaşterea noastră constă în cuviinţa cuvântului de a-şi
întrupa iubirea în ţărână.
2703.Cunoaşterea este ochiul sufletului ce înţelege că este orb
în această lume.
2704.Cunoaşterea te va asculta doar dacă nu vei avea de spus
nimic.
2705.Cunoaşterea Iluziei Vieţii te primeşte la masa ei doar
dacă nu ştii nimic despre deşertăciune.
SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNŢELEPCIUNE
117
2706.Cunoaşterea este ulciorul care nu primeşte niciodată apa
vieţii, înţelegând că aceasta este iluzie, umbră şi Destin.
2707.Cunoaşterea nu loveşte niciodată viaţa şi nici nu o ceartă
ci o iartă, înţelegând faptul că orice corp luminat de un soare
are o umbră a sa, la fel cum este şi viaţa o umbră a
cunoaşterii în care se oglindeşte Dumnezeu.
2708.Cunoaşterea nu strânge niciodată recolta înţelepciunii ci
o seamănă aşteptând să răsară moartea.
2709.Cunoaşterea adevărului absolut începe abia acolo unde
se sfârşeşte imaginea iluzorie a lumii.
2710.Cunoaşterea nu vine niciodată cu prima zăpadă a iubirii
şi nici cu ultima, ci cu primăvara când toate zăpezile se
topesc în moarte.
2711.Cunoaşterea te cheamă spre nicăieri iar iluzia îţi găseşte
un scop precis în această lume deşartă.
2712.Cunoaşterea va şti ce face iluzia: Cunoscând-o. Iluzia nu
va şti ce face cunoaşterea: Necunoscând-o!
2713.Cunoaşterea va dori să alerge doar alături de Dumnezeu
şi Creaţie în această lume.
2714.Cunoaşterea adevărului absolut nu poate fi celebrată
fiindcă nu poate fi cunoscută de Iluzia Vieţii.
2715.La naşterea cunoaşterii Iluziei Vieţii participă doar
deşertăciunea.
2716.Cunoaşterea Iluziei Vieţii este duşmanul adevărului şi
prietena deşertăciunii.
2717.Cunoaşterea nu pleacă niciodată de unde este primită.
2718.Cunoaşterea Iluziei Vieţii nu are nici un salon unde să
poată primi adevărul absolut.
2719.Adevărata cunoaştere este doar aceea a adevărului
absolut.
2720.Doar în cunoaşterea adevărului absolut se oglindeşte
Dumnezeul nostru şi Creaţia. Noi nefiind decât imaginea
acestora.
2721.Cunoaşterea adevărului absolut te place doar atunci când
nu o place Iluzia Vieţii tale.
2722.Cunoaşterea este cuvântul care ştie mult mai mult decât
crede oricine că ştie.
2723.Cunoaşterea este cuvântul în inima căruia sălăşluiesc o
infinitate de alte cuvinte printre care şi cel al iubirii:
Dumnezeul nostru.
2724.Cunoaşterea Iluziei Vieţii crede doar în credinţa
deşertăciunii.
2725.Nimic nu este mai înălţător decât să crezi în cunoaştere
şi nimic mai degradant decât să realizezi deşertăciunea
acesteia.
2726.Ce poate fi mai cunoscut decât necunoscutul?
2727.Încotro putem cunoaşte cu adevărat decât nicăieri?
2728.De ce atunci când ştim că ştim înţelegem cu adevărat cât
de mult nu ştim?
SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNŢELEPCIUNE
118
2729.Cine poate spune că cunoaşte adevărul absolut în afară
de steaua care moare pe cer a cărei clipă a devenit eternitate
în momentul morţii? Devenind astfel poate unică şi adevărata
cunoaştere?
2730.Oriunde am dori cunoaşterea adevărului absolut este în
zadar fiindcă oricum nu poate fi cunoscută vreodată în
deşertăciunea acestei lumi, în schimb oricât de mult am
încerca să alergăm de Iluzia Vieţii vom reuşi doar să ne
amăgim.
2731.Oare putem fi mai încolo cu o treaptă a cunoaşterii, atât
timp cât unica treaptă a cunoaşterii este absolutul acesteia?
CUVÂNT
2732.Cuvântul este moartea instinctului.
2733.Cuvântul este lumea fiinţei.
2734.Cuvântul este universul sufletului.
2735.Cine nu se regăseşte în cuvânt e pierdut de sine.
2736.Cuvântul este lacrimă în care se pierde iubirea.
2737.Cuvântul este conştiinţa Lui Dumnezeu.
2738.Cuvântul este corabia înţelepciunii.
2739.Cuvântul este esenţa Destinului de a fi etern.
2740.Cuvântul este patima eternă a existenţei de a crede în
moarte.
2741.Cuvântul este libertatea sensului de a fi giratoriu, în
funcţie de context.
2742.Cuvântul este aripa care nu se poate frânge a gândului.
2743.Cuvântul este puntea dintre adevăr şi deşertăciune.
2744.Cuvântul este sacrilegiul acestei existenţe de a fi.
2745.Oricum ar fi cuvântul, frumuseţe sau păcat, blestem sau
sacralitate, el tot în braţele Lui Dumnezeu se odihneşte.
2746.Cuvântul este esenţa păcii pe care a făcut-o Dumnezeu
cu sine realizând că este lipsă din neant: dorul neantului.
2747.Dorul este cuvântul prin care-L putem simţi pe
Dumnezeul Primordial al Limbajului Pur Universal, iar
iubirea cuvântul prin care îl cunoaştem pe Dumnezeul nostru
uman.
2748.Nimic nu poate fi mai măreţ decât să-ţi fie dor iubind
cuvântul. Atunci îl simţi cu adevărat atât pe Dumnezeul
Primordial ca lipsă eternă din neantul infinit cât şi pe
Dumnezeul tău, care este iubire.
2749.Cuvântul a devenit Dumnezeu abia atunci când a lipsit
neantului etern fiindu-i atât de dor de el încât a devenit
eveniment primordial.
2750.Oare ce era cuvântul înainte de a fi Dumnezeu? Un dor
uitat de sinele eternităţii.
SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNŢELEPCIUNE
119
2751.Nu cuvântul în sine este Dumnezeu ci dorul eternităţii
care l-a simţit şi sfinţit astfel, ca fiind, Dor, Lipsă din
eternitate, Eveniment Primordial deci Dumnezeu.
2752.Cuvintele Limbajului Pur Universal între care se află şi
Dumnezeul nostru, au fost sfinţite prin Dor sau Lipsă, de
Dumnezeul Primordial, iar Dumnezeul nostru a preluat Dorul
de la tatăl Său, atribuindu-L propriului său sine care este
iubire. Poate de aceea trăim într-o lume atât de pasională.
2753.Cuvântul provine din dorul eternităţii de propriul sine,
determinând finitul primului înţeles.
2754.Oare ce s-ar face eternitatea fără cuvânt? S-ar pierde
definitiv în sinele său inert.
2755.Ce anume a provocat dorul eternităţii? Faptul că a ajuns
să-şi dorească lumina în singurătatea rece a nefiinţei.
2756.Cum s-a simţit eternitatea singură nefiind fiinţă cu
simţire? Prin Instinct. Instinctul este caracteristica nefiinţei
de a simţi primul său Cuvânt: Dor, deci Lipsă.
2757.Cuvântul este fiinţă indiferent ce sens reprezintă acesta,
fiindcă fiinţează în gândire.
2758.Cuvântul nefiinţă este tot un Cuvânt al fiinţei chiar dacă
înţelesul său este nefiinţa.
2759.Nefiinţa în sinele său nu poate poseda un cuvânt prin
urmare nici instinctul său nu poate fi definit cu certitudine că
şi instinctul existenţei de exemplu.
2760.Cuvântul este murirea de sine a existenţei.
2761.Cuvântul este epopeea care se sfârşeşte mereu într-un
înţeles ce va avea un nou început în propriul său sine.
2762.Nu există cuvânt muritor precum nu există cuvânt
nemuritor ci cuvânt în care-şi ţine onoarea înţelesul.
2763.Cuvântul este floarea din grădina speranţei care creşte
numai cu Destin în această existenţă.
2764.Cuvântul este pasiunea fiinţei de a se dori eternă prin
înţeles.
2765.Cuvântul este libertatea prin care orice înţeles poate fi
îngropat în eternitatea uitării.
2766.Cuvântul este replica fiinţei dată pustiului eternităţii.
2767.Cuvântul este absurd doar dacă vrei ca înţelesul său să
devină absolut.
2768.Cuvântul este lumea faţă de care soarele eternităţii nu
apune niciodată.
2769.Orice cuvânt în lumea noastră are propria sa încărcătură
de dor şi iubire.
2770.Cuvântul vis este un vis doar dacă nu devine realitate
faţă de un altul. Un exemplu concludent este lumea noastră.
2771.Oare ce se află în esenţa fiecărui cuvânt în afară de dorul
instinctual al nefiinţei?
2772.Cuvântul te crede doar dacă îl crezi şi tu.
2773.Cuvântul nu te minte niciodată dacă nu îl minţi.
2774.Cuvântul nu poate pribegi la poarta vieţii tale niciodată.
SORIN CERIN – CULEGERE DE ÎNŢELEPCIUNE
120