CUNOAŞTERE
2661.Dacă dispare cunoaşterea acestei lumi dispare şi lumea.
2662.Paradoxal cunoaştem doar binele şi răul de aceea avem
un infinit şi o infinitate de puncte într-un cerc finit. Dacă am
cunoaşte şi alte opusuri ale binelui şi răului, am avea alături
de punctul infinit şi cercul finit ce ascunde infinitatea şi
finitatea şi alte reprezentări.
2663.Lumea fără de cunoaştere nu ar mai fi iar Dumnezeu ar
dispărea din noi.
2664.Dumnezeu se află în noi doar oglindindu-se în
cunoaştere.
2665.Oglinda cunoaşterii este unică. Odată spartă fiecare ciob
al său devine o lume de sine stătătoare. Cine a spart-o?
2666.Destinul nostru nu ar putea fi imaginea Lui Dumnezeu
dacă nu s-ar reflecta în cunoaştere.
2667.Cunoaşterea nu se supune decât iubirii, deci
Dumnezeului din noi.
2668.Cunoaşterea va cere mereu un subiect acestei lumi în
afară de absolut.
2669.De ce nu poate accepta cunoaşterea absolutul? Tocmai
fiindcă oglinda cunoaşterii absolutului a fost spartă de
Dumnezeu la ceasul creaţiei privind lumea noastră într-un
singur ciob.
2670.Cunoaşterea este o alianţă în sine, compusă din
aspiraţiile sale şi ceea ce poate inspira.
2671.Doar cunoaşterea posedă voinţă nu şi omul, tocmai
datorită faptului că orice formă de cunoaştere a omului este
în realitate necunoaştere.
2672.Cunoaşterea omului este necunoaştere fiind oglinda în
care se priveşte sufletul uman, exterioară acestuia, diferită de
ceea ce crede el că este realitatea sa iluzorie, inversul a ceea
ce el consideră a fi cunoaştere, deci necunoaştere.
2673.Cunoaşterea acestei lumi este liniştea care ascunde
furtuna în buzunarul peticit al iluziei.
2674.Cunoaşterea este somnul Lui Dumnezeu mai adânc decât
vremea, în care visează că se priveşte în oglinda unui viitor
jucat demult la zarurile existenţei.
2675.Cunoaşterea în sine, este unicul adevăr care vede
deşertăciunea acestei lumi devenind necunoaştere pentru om,
tocmai ca acesta să poată trăi iluzia.
2676.Cunoaşterea este o furtună doar pentru superficial şi o
linişte pentru înţelept.
2677.Cunoaşterea este visul acestei lumi deşarte care nu se
lasă înţeleasă.
2678.Cunoaşterea este stăpâna inimii până în momentul când
inima începe să simtă.
2679.Cunoaşterea este izvorul legităţii în această lume
iluzorie.